Popor...

...pentru cei care cred că moartea alege un anumit loc...şi o anumită dată! Să ştiţi moartea vine unde şi când vrea!
...pentru cei care au aruncat blesteme şi cuvinte grele victimelor, supravieţuitorilor şi rudelor acestora..şi zic eu...am fost blând...


Popor de oi în ţara lui se poate,
Vă cade toamna-n capete de paie
Şi ce sinistru daţi încă din coate,
Să fiţi voi primii-n orice hărmălaie...


Popor de capre-n ţara lui se moare,
Vă cade toamna-n capete de lemn
Şi aruncaţi păreri şi nu vă doare,
De tineri ce au murit într-un infern!


Popor de vite într-un iad de smoală,
Vă cade toamna-n capete de humă,
Deliberaţi cu toţi în casa voastră goală
Dar...de ce-au murit copiii pân' la urmă?


Popor abject în ţară de vânzare,
Pioni de sacrificiu, nimic n-aţi învăţat
În palmele de mită, nici moartea nu-i datoare,
Deci nici de-această dată, nu-i nimeni vinovat!


De unde dracu mă, tot răsăriţi pe net,
Vociferând pe bloguri, durerea unor mame
Cum poţi să fi oţel, să n-ai nici un regret
Popor sinistru-rece şi muritor de foame?!

(Poezie scrisă de LiviuS-02.11.2015-foto internet)

Hai toamnă să dansăm!

Hai toamnă să dansăm un vals împreună,
Prin frunze de aur, de bronz şi de brumă
Iar luna de-argint să ne fie cunună,
Tu mireasă eternă, eu omul de humă!


Hai toamnă să dansăm pe câmpuri şi văi
Aşează-mi şi mie, flori uscate în păr,
Să închinăm un pahar prin bătrâne odăi
Cu miros fantomatic de gutuie şi măr...


Hai toamnă să dansăm prin păduri de aramă,
Cununaţi printre crengi într-o ploaie de toamnă,
Să uit că pământul mă strigă, mă cheamă,
Să adorm într-o groapă, ca o vulpe vicleană!


Hai toamnă să dansăm pe-ntregul pământ
Tu mireasă bătrână cu părul de fân,
Mă plouă cu frunze, mă sărută cu vânt
Şi strânge-mă-n braţe la coptul tău sân!


O toamnă, pământul, întotdeauna câştigă
Sub brazda lui rece mă duce-ntr-o clipă,
Tu vino mireasă eternă la groapă şi strigă
-Hai să dansăm, înger cu singură aripă!

(Poezie scrisa de LiviuS-21.10.2016.,foto-internet)

Octombrie

Octombrie începe cu data de trei,
Se schimbă şi cerul şi frunza pică din tei,
Vine iar toamna cu ruginitul veşmânt
Ah, ce frumos e părinte la noi pe Pământ!


Să strângem deci toamna la noi în plămâni
Ca şi cum ne-am preface din bărbaţi în bătrâni,
În curând trece timpul şi vântul va plânge
Iar versurile noastre pe buze s-or frânge...


Octombrie e luna ce naşte tainic-iubire
Şi mulţi îţi vor da astăzi de ştire,
Că pentru ei eşti un umăr, o vorbă, un Om
Un fruct parfumat, cules dintr-un pom! 


La mulţi ani părinte să-ţi dea Dumnezeu
Multă sănătate, să ai în viaţă mereu,
Să fi mult mai bogat ca toamna ce vine
Să te rogi pentru toţi cum o faci pentru mine!


Ţi-am scris nişte versuri de toamnă confuze
Părinte născut prin uscata ploaie de frunze,
Octombrie începe cu ruginitul veşmânt
Dar nu-i aşa părinte, că-i frumos pe Pămînt?!

(Poezie scrisă de LiviuS-02.10.2016 ora 23.50., foto-internet)