S-a născut la Iasi(17.04.1916) ca fiica a lui Mihai si a Elisabetei Isanos,de profesie medici.A fost poeta,prozatoare si publicista A urmat liceul in Chisinau apoi dreptul si filozofia la Iasi. A profesat pentru scurt timp avocatura la Iaşi.Debuteaza in 1932 cu versuri in revista Licurici.In timpul vietii publica un singur volum de versuri.A fost sotia lui Eusebiu Camilar.Se stinge din viata prematur,la Bucuresti(17.11.1944) in casa parintilor ei.
Un foarte scurt istoric,deoarece,despre Magda Isanos nu se poate vorbi! Despre ea pot vorbi doar fluturii si pomii...si versurile ei...
In diminetile clare
Uneori, în diminetile clare,ma uit drept în soare râzând
si nu pot crede c-am sa mor în curând;
viata mea suna înalt, fara-ntristare.
Cred în ea, cred în numele ei
si-n colorile-anotimpului meu,
zvelta ca mestecenii, mereu,
sa freamat as vrea în soarele-acesta dintâi.
Poate nu va fi seara, poate nu va cadea
în putred octombrie fruntea-mi aprinsa;
în gluma pun mâinile mele pe piept si zic
viata e stinsa de mult, viata e stinsa…
Însa mai plin decât gradinile-n vara,
sângele meu suna atunci ridicând
o dulce-aurora-n obrajii de ceara:
o, nu-i adevarat c-am sa mor în curând…
Frumoase-s campiile vietii....
Frumoase-s câmpiile vietii,
frumoasa primavara de aur;
ci eu se cuvine sa plec înainte
de-a-ntomna în padure.
Se cuvine sa plec înainte
de-a vedea miezul zilei,
când nu s-au copt înca perii varateci
si grâul nu suna.
Frumoase-s câmpiile vietii.
Întorc capul sa mai vad înca o data
ceea ce ani în sir am privit;
ceea ce siruri lungi de ani n-am sa mai vad.
frumoasa primavara de aur;
ci eu se cuvine sa plec înainte
de-a-ntomna în padure.
Se cuvine sa plec înainte
de-a vedea miezul zilei,
când nu s-au copt înca perii varateci
si grâul nu suna.
Frumoase-s câmpiile vietii.
Întorc capul sa mai vad înca o data
ceea ce ani în sir am privit;
ceea ce siruri lungi de ani n-am sa mai vad.
Murim...ca maine
E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne, -atâta soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne, -atâta soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
