marți, 8 octombrie 2013

Azi e ziua mea...

Azi mă gândeam ce poezie să postez pe blog...Am un obicei ciudat sa fac câte o poezie în fiecare an de ziua mea...Dar nu..azi nu am să postez nimic scris de mine! Azi am să las prieteni virtuali să îmi scrie ei...Iar pentru cei care nu vor să îmi scrie...să citească o poezie scurtă de Costel Zăgan:


Curriculum vitae


Cred

ziua mea
de
naştere
A
căzut
pe
pământ
Şi
s-a
făcut
pasăre
Sau
înger
Ori
clopot
Un
clopot
de
24 de ore...

4 comentarii:

Un om sub vremi spunea...

La multi ani! Iti citesc postarile mai de mult. Darul meu de ziua ta este inscrierea pe blogul tau. iti doresc sanatate si inspiratie.

ionelabejenaru spunea...

La multi ani, draga Livius! Nu sintem prieteni, dar nu e o conditie obligatorie pentru a-ti transmite cele mai sincere si frumoase urari. Sa fii fericit si sa ne bucuri in continuare cu creatiile tale impresionante.

ATAL TOMA spunea...

Ba da, Liviu, trebuie ca prietenii să fie prieteni oricând, cu atât mai mult cu cât azi te iubim ca și ieri, ca și mâine, ca și oricând. Și insit cu poezia pe care știu că o iubești muuullttttt

Sunt clipe ce trec
Ca vantul prin codru
Cand naste un cantec
De jale, funebru...


Sunt clipe ce curg
Ca ploaia-n poiaina
Si-o face-n amurg
Mai fara privana.

Sunt clipe ce vin
Ca fulgi de zapada,
Prezentul dorind
Trecut sa il vada.


Sunt clipe ce cad
Ca stelele-n noapte
Rapind ce-i mai drag
Din vietile noastre.


Sunt clipe ce pot
Intrece chiar ere!
Si veacul e TOT
In clipa ce piere.

Sunt clipe ...sunt CLIPE
Prea mici, dar gigante
In ele sunt scrise
Vieti , si-a mea moarte.

Si-atunci tot dori-voi
Sa treaca, sa curga,
Sa vin-un suvoi
De clipe din urma,

S-alunge a mortii
Prea stranie clipa,
Ce tine in veacuri
Si vine in pripa

C-o viata de-o clipa
S-a scurs in neanturi
Si nici o vartute
Nu am spre inalturi.

Cerea-voi sa cada
O clipa---mai cer!!!
...Regrete sa-mi arda
S-apoi ...pot sa pier.

Livius spunea...

Va multumesc tuturor!
De vreme ce am cel putin un cititor merita sa merg mai departe:)