Pe buzele unui trandafir
am găsit dimineaţa,
trei picuri de rouă.
Iar eu, grăbit de iubire
doream să ţi-l aduc, iubito
să-ţi pun puritatea în palme
ca nu cumva
Soarele
să sufoce aceşti bobi de rouă
cu dragostea lui de Pământ
şi să-i prefacă în mărgele de sare!
Gonind prin soare şi vânt
am ajuns la tine
în mână ţinând strâns
un trandafir ofilit
şi trei mărgele de sare...
Azi iubito,am luat o lalea
având cupa plină de rouă
şi gonind prin soare şi vânt
am vărsat mărgele,
tremurând
în iarba uscată de soare
şi-mi părea aşa...
într-un zgomot absurd
că sună a bulgări de pământ
căzuţi pe un sicriu de ceară...
Au mai rămas picuri de rouă
dar tu,
tu mă priveai din neant
şoptindu-mi să ud trandafirul
din umbra unei cruci de piatră.
Iar eu, of Doamne, cât am fugit
că Soarele cu dragostea lui de Pământ
n-a putut
să-mi prefacă roua
în cristale de sare!
Şi parcă...
eram într-un fel fericit
c-am udat trandafirul
cu trei picuri de rouă
dar, Doamne --
ce târziu am venit!
(Poezie scrisă de LiviuS-08.05.2004)