miercuri, 3 octombrie 2018

Suntem nebuni!



Nebuni suntem şi nu ne pasă
Că cerul ăsta-i tot mai greu,
Că bruma peste noi se lasă--
Prin brumă trece, Dumnezeu...


Se uscă tot ce e sub soare
Şi moartea e decor central,
Ce-aşteaptă viaţa viitoare
Din Dobrogea până-n Ardeal...


Dar nu ne pasă că e toamnă
Şi cerul se încrunta greu,
Nebuni suntem şi asta-nseamnă:
Prin frunze trece, Dumnezeu...


Şi lasă bruma-n păr să-ţi cadă
Şi frunze-n pieptul tău s-aduni,
Şi-ntreaga lume o să creadă:
Că frunzele devin cărbuni...


Şi luminând un soi de vise,
Prin noi să treacă Dumnezeu;
Şi-atâtea frunze stau nescrise
Şi toamna e la apogeu...


Şi sunt nebun şi eşti nebun
Din case hoinărim pe drum,
Să mă aduni să te adun
Ca frunze vechi într-un album...


Ţi-am scris pe frunze ca poet
Şi Doamne iarna, iarăşi vine
Şi eu mă sting încet, încet,
Să ai grijă frate de tine...

(Poezie scrisă de Liviu Simihaian -03.10.2018-foto-internet)

Niciun comentariu: