Ce stai cuminte în vitrină
Pari abătut, fără elan,
De ce? Doar n-ai căzut în tină?!
Nu ştii că şi eu sunt născut
În ceruri şi lumină?
Dar nu ştiu înger ce-am făcut
De am căzut în tină!
Şi care Zeu m-a pedepsit
Din ceruri şi lumină
De vrea acum să mor cumplit
Prin bălării şi tină!?
Dar tu vei sta privind mereu
Cuminte din vitrină,
Vei fi considerat vreun zeu
Când eu mă sting în tină...
Of, îngeraş fără elan
Ce-aş vrea să uit de tină
Să mă prefac de porţelan
Cuminte în vitrină...
(Poezie scrisă de LIVIUS-14.06.03)
Un comentariu:
dragul meu, daca eram critic de arta , spuneam ceva de genul:
Antiteza clasica dintre omul de lut, cald si ingerul rece, pasiv, si desi aproape fizic, dar departat ca un luceafar, i aceasta poezie devine caustic de vizibila. deea ca igerul , desi fara sbucium si tactic distant, totusi este "fara elan". ne transpune , iata in balada miorita, si ne preumbla chiar prin nunta Zamfirei, am utes sspune ca avem parte de o SEGREGAREEE , chiar de o INIMA RECE, si , de ce nu? de o desfortificatoare senzatie exaustiva uniform cromatica... DAR NEFIIND CRITIC, ITI SPUN SINCER CA M,A MISCAT MULT POEZIA ASTA/. salutari de pe maluri secate de fluviu, liviu
Trimiteți un comentariu