marți, 29 aprilie 2014

Tangoul unui cuplu mort

                                              Mereu dansăm acest tangou
                                              Pe marmura rece şi goală,
                                              Şi-avem şi luna în cavou
                                              Cu ochii trişti şi chip de smoală!

                                              Atâtea veacuri am dansat
                                              Sub lumânări seară de seară,
                                              Încât eu cred c-am consumat,
                                              Un continent întreg de ceară!

                                              Am fost cândva, suntem şi-acum,
                                              Acelaşi cuplu pe vecie
                                              Şi consumăm lumini şi fum,
                                              Şi numai noaptea ne mai ştie...

                                              Ne-au înţepat în viaţă toţi
                                              Şi ne-au crezut păpuşi cu fire,
                                              Dar a trecut...şi suntem morţi
                                              Însă iubirea...e iubire!

                                              Iar cântă greierii de seară
                                              Şi luna intră în cavou,
                                              Sub lumânări din albă ceară,
                                              Îmbrăţişaţi, dansăm, tangou...

(Poezie scrisă de LiviuS-25.04.2014)

miercuri, 23 aprilie 2014

Revolta pionului


                                         Faceţi-mi loc să intru eu
                                         În lumea asta prea bizară,
                                         Eu sunt soldat la Dumnezeu
                                         Şi sunt soldat la neam şi ţară!

                                         Deci faceţi loc să intru-n luptă
                                         Şi plugul să-l transform în bardă,
                                         Căci ţara mea e încă ruptă
                                         Şi santinela doarme-n gardă...

                                         Nu-i nimeni mai presus de lege
                                         Adesea am urmat porunca,
                                         Să ar pământul pentru rege
                                         Dar fără să-mi plătească munca!

                                         Azi regele mă minte-n faţă
                                         Şi căpitanii dorm mereu,
                                         Pionii toţi au mers de raţă
                                         Şi-n ceruri plânge -- Dumnezeu!

                                         În lumea asta prea bizară
                                         M-am săturat să fiu pion,
                                         Căci toţi pionii fug din ţară
                                         Deci fă-mă Doamne, iarăşi -- om!
(Poezie scrisă de LiviuS-19.03.2014)

marți, 15 aprilie 2014

Autogări


Autocare de foc, zgomot şi fum,
Bagaje cu praf, târâte în grabă
S-a pus omenirea toată pe drum
Şi-n boxe se-anunţă vreo treabă...

Privesc în gol şi trag din ţigară,
Mai sorb din cafeaua cu gust de săpun
Cât zumzet acum dar ce-o fi la vară
Când însăşi şi viaţa o porneşte la drum?

În boxe se-anunţă iarăşi o treabă,
Unii aleargă pe alţii-i văd stând,
O babă se scuză, apoi mă întreabă:
'Domnule, nu şti de unde, nu şti când?'

Unii strivesc sub talpă chiştoace
Cu silă, cu ciudă, şi gândul pierdut;
Pornesc şi eu călcând prin băltoace
Şi simt că mă nărui ca o statuie de lut...

Autogară în Cluj, autogări de oriunde
Şi lumea aleargă spre ţeluri în grabă,
Opreşte-mă Doamne prin locul pe unde
În boxe, nu se anunţă, cu zgomot, vreo treabă!

(Poezie scrisă de LiviuS-22.02.2014)