miercuri, 19 iunie 2013

E ciudat s-aud de tine Moarte

E ciudat s-aud de tine Moarte,
E ciudat prin anii aştia grei
De ce mereu, de oamenii, stai aproape
Şi iei aşa sărind, pe cine vrei ?

Pe ce criterii scrii tu în agendă?
De ce un tânăr e egal cu moş ?
Ne-am dat cândva, noi vieţile-n arendă,
De ne culegi acum ca fructele în coş ?

Atât de simplu, dacii te-au învins o dată
În faţă îţi râdeau la 'n-mormântări,
De-atunci pe neamul meu ai pată,
De sufli-n noi ca-n simple lumânări !

Dar totuşi "unde sunt cei care nu mai sunt"
În ce mister sau lume i-ai ascuns ?
Şi ce vom face noi şi cât de crunt,
Ne vom topii de dor şi căutând răspuns ?

Da, e ciudat s-aud de tine Moarte,
C-ai apărut ca umbra fără grai,
Că într-o zi ai să mă duci departe
Şi-am să-nţeleg, ce scop în lume ai !




(Poezie scrisă de LiviuS-22.05.2013)

duminică, 2 iunie 2013

Tu eşti...

Am aflat că azi pe pământ
Ca un vis dintr-o veche poveste,
Tu exişti, şi eu, încă sunt 
Fiind totul din puţinul ce este...

Eşti scoica din steaua de mare,
Eşti vaporul din ancora rece
Eşti cerul din norii cu soare,
Eşti statul din vântul ce trece!

Eşti pomul din floarea ce moare
Eşti cuibul din oul ce naşte,
Eşti cuptorul din pâinea cea tare
Eşti Crăciunul ce moare în Paşte!

Eşti pădurea din bradul cel verde
Eşti câmpia din firul de iarbă,
Eşti visul ce creşte şi crede
Gânduri pierdute prin barbă!

Eşti eternul din mijlocul morţii
Eşti apă de zbor pentru peşti,
Şi aşa au fost astăzi sorţii
Eu să plec când tu încă eşti !

(Poezie scrisă de LiviuS-22.05.2013)