joi, 31 decembrie 2015

Sfârşit!

Trece anul
şi cade cortina
cu ţurţuri curaţi de mătase
peste gânduri ruginite
peste vise sfinţite
în lacrimi secate şi arse
încă un pic
şi-a trecut



Cerul acesta
în formă de giulgi
îşi trage şi el cortina
peste amintirile mele
cu o tăcere aleasă
cerne
pulbere de stele
încă un pic
şi-a trecut



La mulţi ani
cade cortina
Suspinând 
dau foc la tot
dau foc unei vieţi visate
La multi ani
arunc hârtia şi creionul
scriind pe acest trup istovit
cu o lamă oţeloasă
sfârşit!
(Poezie scrisă de LiviuS-31.12.2015., foto-internet)

duminică, 27 decembrie 2015

De ce nu ninge?


De ce nu ninge Doamne, pe-această ţară veche?
Sunt însetaţi şi morţii ce dorm fără pereche
Prin colţ de cimitir, prin cimitire sumbre,
Uitaţi de toţi cei vii, plutind ca nişte umbre!



De ce nu ninge Doamne, pe la copii-n ogradă?
Ar ridica cetate şi oameni de zăpadă,
Iar râsul lor cel pur, ar gâdâlii şi cerul
Din inimi ne-ar topii de-atâta râs şi gerul...



De ce nu ninge Doamne prin sate şi oraşe
De ce-i atât noroi şi vise prea golaşe?
Din albul bărbii tale, mai dă-mi încă o veste
Că va cădea zapada şi-oi devenii poveste...
(Poezie scrisă de LiviuS-27.12.2015-foto-net)

duminică, 20 decembrie 2015

Eu pentru tine...


Eu pentru tine-am fost atât
un punct minuscul pe un cer ce-nghite
planete de rugină şi lumină
pe care-apoi le pierde-n infinit


Eu pentru tine-am fost atât
o super novă care stă să moară
şi-aşa pulsând în lacrimi de lumină
în găuri negre-ncet
o să dispară


Eu pentru tine-am fost atât
doar o cometă care naşte gheaţă
care plecând se va izbi senil
de un pămînt uitat
în altă viaţă


Eu pentru tine-am fost nimic
un punct minuscul pe un cer ce-ghite
planete de rugină şi lumină
pe care-apoi le uită-n infinit


duminică, 13 decembrie 2015

CLOPOT

E plin cerul nostru de stele-n ruină
Şi plin e pământul de praf şi rugină,
Şacalii mai lartră şi îngerii tac
Şi singur din om într-un clopot mă fac!


Şi singur mai strig un fel de vecernii
Lăsaţi să cadă albul şi liniştea iernii,
Liturghii cunoscute să-mi cadă pe frunte
De ce nu ninge aici, de ce doar la munte?


Mă fac că sunt clopot şi toacă îmi zice
Cafeaua de maslu, îngheaţă-n ibrice,
Dă Doamne iarnă, ca un clopot de gheaţă
Prin albul cel pur să-mi caut o viaţă!


Sunt singur, din acatist mă fac rânduială,
Utrenia-mi cade ca un fel de tristă spoială,
Canonul de vis, îl fac în ceasul de noapte...
Au, se fac părăstase, înainte de moarte?!


Şi singur mai strig un fel de vecernii
Şi clopot mă fac în clopotul vremii
Privegherea-mi ajunge prin vântul uscat,
Ninge! Singur şi trist prin iarnă-am plecat!

(Poezie scrisă de LiviuS-10.12.2015.,foto-internet)

duminică, 6 decembrie 2015

COPIL


Eu sunt copilul înfiat de o mămică,
Eu sunt copilul dezarmat de un cuvânt
Şi sunt copilul care încă se ridică,
Dintr-un castel de moarte, peste vânt!


Eu pot să zbor în toamna asta rece
Când focurile ard şi ne ucid,
Când moartea peste ţara noastră trece
Şi viaţa noastră alţii o decid...


Lăsaţi-mă să fiu ce-am fost mereu,
Să scriu o poezie şi să tac,
Să cred că dorm în piept la Dumnezeu
Şi din cuvânt un soare pot să fac!

De ce-mi furaţi hârtia şi creionul
De ce la oameni le furaţi şi viaţa,
De ce în joc ucideţi doar pionul
De-atâta moarte nu vă-apucă greţa?!


Deci pentru cei ce nu mai au mămică
Şi pentru cei ce-s singuri pe pământ,
Voi fi copilul care încă se ridică
Dintr-un castel de moarte peste vânt!

(Poezie scrisă de LiviuS-07.11.2015-foto-internet)

joi, 26 noiembrie 2015

O SINGURĂ ARIPĂ


Eu nu mai zbor
am fost împuşcat
de un vânator
care colecţionează
ciudat
aripi albastre


Eu nu mai zbor
s-a tras cu praştia-n mine
de un copil
cu ochii căprui
care poate nu ştia
că o singură aripă
mă face să mor


Să vină cineva lângă mine
să mă ajute să zbor
un timp
oricum am să mor
cu o singură aripă...
( Poezie scrisă de LiviuS,foto-internet)

joi, 12 noiembrie 2015

SE DUC...


Se duc bătrânii dintre noi
Şi-atâta soare intră-n cripte,
Încât în lumea de apoi,
Lumina scrie cu cuvinte...


Luntraşul pleacă mormăind,
Deasupra unui râu în spume
Şi barca trece scârţâind,
Spre lumea dincolo de lume...


S-a dus acum o biată mamă,
Luntraşul mormăind tot trece
Şi ochii mei se-opresc în vamă,
Şi eu...eu nu o pot petrece...


-Ridică-te din scânduri ude,
Aici vei fi la fel de vie;
Din poarta raiului se-aude:
-Bine-ai sosit, intră Marie!


Se duc bătrânii dintre noi
Şi-atâta zâmbet intră-n cripte,
Încât în lumea de apoi
Şi soarele...e din cuvinte!

(Poezie scrisă de Livius-11.11.2015.,foto-internet)

sâmbătă, 24 octombrie 2015

Scrisoarea celui care pleacă


Vă scriu acum câte-o scrisoare,
Să ştiţi că eu încă mai sunt
Iar în curând voi fi o floare,
Şi-oi mirosi a păr cărunt...

Vă scriu să ştiţi că nu mi-e bine,
Că vămi din vremi m-apasă greu
Şi capul sus nu-l mai pot ţine,
Chiar de mai cred în Dumnezeu...

Iubito îţi scriu într-un răvaş
Că te iubesc dumnezeieşte,
Dar, să nu te dai şi la poştaş
Că-n viaţă totul se plăteşte!

Îţi scriu iubito ce mă doare,
Târziu când noaptea cade-n pernă,
Scârbit de aventuri uşoare
Îmi vei rămâne-n gând -- eternă!

Curând eu am să plec departe
Şi trist c-am oferit aşa puţin,
Să mă iertaţi, iubită, frate...
Că-n braţe nu pot să vă ţin...

Atal...să stai cu cei ce-s drepţi
Chiar de e toamnă nu am frunza,
O voi găsi, deci să m-aştepţi...
Că vin să îţi acopăr buza...

Şi câte-aş scrie în scrisoare
Dar vorbele s-au făcut vânt,
Vă cer târziu, acum iertare
Eu simplu om de pe pământ!

V-am scris aşa câte-o scrisoare
Să ştiţi că eu încă mai sunt,
Curând, voi deveni o floare
Şi-oi mirosi a păr cărunt!



( Poezie scrisa de LiviuS-14.10.2015.,foto-internet)

duminică, 18 octombrie 2015

ÎNCĂ PUŢIN


Încă puţin 
şi cerul
cu plumbul lui 
tomnatic şi greu
mă va apăsa pe creştet
şi mă voi scufunda
în sufletul tău...


Încă puţin 
şi pădurea
se va usca
în scânduri de lemn
pregătind sicrie şi cruci
ce vor aştepta în ploaie
trupul ultimului poet
nebun...


Încă puţin 
şi frunzele 
cu tăcerea lor ruginie
se vor aduna
într-un covor de plecare
spre alte lumi
încă puţin
ştiu
încă puţin...
(Poezie scrisă de LiviuS-08.10.2015.,foto-internet)

luni, 5 octombrie 2015

Toamnă în mine...


Cu pas ruginit spre moarte mă-ndrept
Şi toamna se-aşterne în mine,
Bacovia îmi cade cu movul în piept
Şi frunzele-mi şoptesc despre tine...


Copacii adorm,oftând rând pe rând
Şi toamna se-aşterne în mine,
Bacovia cu gri îmi cade în gând
Şi ploaia-mi şopteşte de tine...


Tomnatic se-ntorc stafii în pământ
Şi toamnă se-aşterne şi-n tine,
Bacovia cade cu galben prin vânt
Şi ah, viaţa se uscă şi-n mine...


De ce să renasc, de ce să fiu drept?
Când toamnă e-n mine şi-n tine,
Bacovia îmi cade cu frunze pe piept
Şi Doamne, atât e de bine!


Tăcere şi toamnă în plumbul etern,
Covorul de frunze adoarme pe mine,
Bacovia pleacă cântând cu ultimul tren
Şi câtă zăpadă e-n tine...

(Poezie scrisă de LiviuS-16.09.2015., foto-internet)

vineri, 25 septembrie 2015

ALTĂ CARTE


Haide iubito
să scriem încă o poezie
ultima din viaţa noastră
şi poate cândva
aceste versuri 
vor picura tăcut
şi se vor odihnii
râzând
într-o carte


Cineva într-o zi
poate doi îndrăgostiţi
vor citi această poezie
şoptit
ca pe un descântec
iar noi din cer
vom cădea
râzând
în picuri de ploaie
pe pământ


Apoi
cine ştie
poate vom încolţii
în copaci
şi vor veni alţii
şi ne vor tăia
şi ne vom naşte
râzând
într-o altă carte


(Poezie scrisă de LiviuS-05.07.2015)

duminică, 6 septembrie 2015

În prima cameră pe dreapta


Când mi-e dor
cobor în mine
adânc
şi bat la poarta inimii mele
cu un fior tomnatic de gând
-Cine e, om bun?
-Sunt bun!
-Atunci intră!
-Pe cine cauţi?
mă întreabă o globulă pitică
-Îmi caut iubirea
am pierdut-o 
şi vreau să o revăd
-E în prima cameră 
pe dreapta
sărut-o
şi las-o să doarmă!
-Dar vreau să o iau cu mine
mi-e prea dor de ea
-Îmi pare rău 
nu poţi
iubirea e eternă
şi tu eşti muritor...
Tic-tac tic-tac
-Cine e, om bun?
-Nu...
-Intră 
a patra cameră 
pe stânga
-Ce e acolo?
-Bunătatea
umpleţi sacul şi du-te!
-Dar eu
eu am venit să îmi văd iubirea
mi-e atât de dor de ea
-Atunci ştii
e aici în inima ta
şi mereu va fi
în prima cameră
pe dreapta!


(Poezie scrisă de LiviuS-31.08.2015-poze-net)

duminică, 30 august 2015

POVESTE MACABRĂ



O cucuvea îmi cânta
pe umărul meu stâng
pe dreptul 
stă o buhă
şi-mi spune un descânt
Prin noaptea cea de sticlă
călcăm spre un mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...
Călcând pe umede morminte
şi cruci din putred lemn
se-aude o poveste 
venită din infern!

-Bună seara, iubito
sunt eu poetul cel nebun
nu plânge,te scot, te scap
îţi sap mormântu'-acum!

-Of nu săpa iubite
opreşte-te!
te rog...
acum sunt putrezită
şi viermii încă rod...

-Vai ce grotesc iubito
tu crezi că eu nu ştiu
că tot ce e în lume
nu moare
ci veşnic este viu?!

Uite
ţi-am adus şi flori
dar le luăm acasă
s-avem de sărbători
când vom cina romantic
cu flori şi lumânări...

Săpatul este gata
sicriul ud-afară
dar mut este băiatul
văzând cum viermii ară,
aude-n mite-acum
doar clopote de lemn
şi-n jurul lui se-nvârte
toţi dracii din infern...

Stând
pe crucea fostului mormânt
o cucuvea şi-o buhă
privesc cum viermi ară
în trupul cel de humă
a bietului nebun;
el doarme-n fundul gropii
al noului mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...

(Poezie scrisă de LiviuS-26.07.2003.,foto-internet)

joi, 27 august 2015

Cămaşa ta neagră



Ce mai face cămaşa ta neagră?
Sper că o păstrezi în dulap şi acum...
Mai miroase a mine ori miroase a fragă,
Ori încă poate miroase, a beci şi a fum?


În clubul de noapte cu lumini colorate
În beciul de curve şi oameni mai buni,
Cu drag aş purta-o pentru o ultimă noapte
Şi lumea să zică ce cuplu, ce iubiţi, ce nebuni!


Ce mai face cămaşa ta neagră?
Mai miroase a mine, mai miroase a fum?
Păstreaz-o te rog şi aşteaptă-mă-n gară,
Am să ţi-o cer iubito pentru ultimul drum!


(Poezie scrisă de LiviuS-26.08.2015.,poze-internet)

duminică, 16 august 2015

Să plece !

Mi-a devenit şi perna piatră
Şi focul mi s-a stins în vatră,
Azi inima-i atât de rece,
Să plece îngerii, să plece!


Mi-e patul gol şi perna tare
Şi-n vise mă visez în stare,
Că pot să mut munţii din loc
Şi cerului să îi dau foc!


Dar, din vis spre un real cobor
Cu pasul meu de muritor,
Şi-mi dau seama că n-am contat
Şi lumea mea se face praf!


Şi-ntreaga lume-mi pare spartă,
Eu devenind un om de piatră
Azi nu mai pot nici să iubesc
Dar nici să mor, nici să trăiesc...


Prin casa mea încă mai trec
Stafii cu gust de gheaţă sec,
E-atâta praf şi mult prea rece...
Să plece îngerii, să plece!

(Poezie scrisă de LiviuS-02.08.2015.,foto-internet)

duminică, 19 iulie 2015

EU ŞI BACHUS


Tu nu m-ai iubit niciodată
mi-ai sărutat picioarele
pentru a mă face Zeu
ştiai că ai să pleci la altul
şi eu
voi renunţa la ambrozie
şi mă voi înfrăţii cu Bachus
pentru a uita că mi-e greu


Tu nu m-ai iubit niciodată
mi-ai sărutat ochii
şi ai plecat cu altul
de atunci când privesc în Olimp
nu mai înţeleg rostul
acestor tronuri de aur
pe care stau Zei singuri
trişti şi cuminţi


Tu nu m-ai iubit niciodată
dar nu e nimic
am să îl invit pe Bachus
la masa mea de argint
şi vom bea din cupe amare
că prea am devenit
muritori în divin
şi nu putem uita
că iubim!
(Poezie scrisă de LiviuS-24.06.2015., foto-net)

duminică, 5 iulie 2015

AŞTEPTARE



Tu aştepţi şi eu aştept
şi nimic nu se întâmplă
parcă-ntregul univers
între noi se mai frământă...



Şi din huma asta moale
ce ne-nconjură mereu
ne vom regasi o dată
chiar în piept la Dumnezeu...



Tu vei râde ca nebuna
eu voi râde -- sunt nebun
şi ni se va şterge urma
de pe-al vieţii val de fum...


 Tu aştepţi şi eu aştept...


(Poezie scrisă de Liviu Simihaian-13.o5.2o15.,foto-net)

luni, 29 iunie 2015

BEŢIV



S-a terminat şi vinul
s-a terminat şi berea
spre casa mea de humă
cu pas grăbit mă-ndrept
copacii intră-n mine
borduri îmi pun tot piedici
şi vântul mă întreabă:
aşa-i că mai iubeşti?


Parcate-n trotuare

maşini ce dorm în noapte
mă sprijină spre blocul
în care locuiesc
mai latră o alarmă
în liniştea de ceară
şi vântul îmi şopteşte:
aşa-i că mai iubeşti?


Şi plâng şi râd

şi port în mine-o ciudă
că locuiesc chiar sus
la ultimul etaj
mă ţin de balustradă 
pe-aceste scari urâte
şi-n mine urcă gândul:
aşa-i că mai iubeşti?


Un pat mă prinde-n braţe

cu perna lui de piatră
încerc să uit de vânt
şi să adorm şi eu
afară o alarmă
la alt beţiv mai latră
şi parcă se aude:
aşa-i că mai iubeşti?


Alarma tace-n noapte

copacii sunt de ceară
beţivul 
se sprijină cu mâna
de o maşină mov
se-apleacă spre o roată
şi-ncepe cu o ocară:
taci...
tu mergi
nu eşti ca mine
o roată de rezervă...
taci...
dar unde naiba-i
blocul meu?


(Poezie scrisă de LiviuS-22.o6.2o15 la o3.45...foto-net )

joi, 4 iunie 2015

Fă pauză !


Aruncă hârtia
nu mai scrie nimic
din foaie
să nu faci bărci de hârtie
se vor lovi tomnatic
de un bulgăr de gheaţă
şi se vor scufunda
în noapte şi ceaţă...

Aruncă stiloul
nu mai scrie nimic
cerneala e sânge
iar din peniţă
va curge cu greaţă
versuri pline
cu noapte şi ceaţă...

Gata! Fă pauză!
Aruncă-ţi inima şi gândurile
undeva departe
între ceaţă şi noapte
vei fi liniştit
şi nu vei mai scrie
nimic...

( Poezie scrisă de LiviuS-o2.o5.2o15.,foto-internet)



vineri, 22 mai 2015

Să nu intri în lumea mea


Să nu intri în lumea mea
e o lume de fluturi
cu aripi colorate
pictate abstract
pe o copertă de carte...

Să nu intri în lumea mea
e o lume
trecută de iarna
cu glas de vifor
şi haină de ger
care mi-a albit tâmplele
tăcut
cu lacrimi de cer...

Să nu intri în lumea mea
nu vei găsi nimic
doar un om
cu faţa de lună
ce-a dorit nebuneşte
să ţină
un soare în mână...

Să nu intri în lumea mea
e o lume nebună
în care
se trăieşte în doi
şi se moare
împreună!
(Poezie scrisă de LiviuS-16.o5.2o15.,foto -internet)

miercuri, 20 mai 2015

Humă


Atâta vacarm, atâta minciună,
Atâta humă pe feţe ne-am pus
E plină planeta de bube şi ură,
Cuvintele mor, nimic nu-i de spus!

Sub masca de bine, stau intenţiile rele,
Haotic gândim alergând după bani,
Ne mor sub pantof, oamenii şi stele
Şi-n loc de inimi, avem bolovani...

Şi presa vuieşte că-i rău peste tot
Că visul e praf şi praful e ură,
Că suntem de piatră şi ne doare în cot
De săraci ce se spânzură-n şură...

Doamne ce frumos a fost pământul...
Şi-acum ce-am murdărit oraşul
În suflete ne vate vântul,
Fără scrisori, trece poştaşul...

Nu ştim copiii pe unde-au plecat,
Ne-am închina dar nu ştim sfinţii
De-atâta ură şi nepăsare-am uitat,
Crucea sub care dorm şi părinţii...

De-atâta vacarm şi-atâta minciună,
Am uitat să trăim, am uitat să iubim
Îmi pare planeta un bulgăr de humă,
Pe care-am uitat -- şi noi să mai fim!
(poezie scrisă de LiviuS-03.05.2015,poze internet)


sâmbătă, 9 mai 2015

Un oarecare...


Coboară, nu mai eşti rege
ai fost învins de săbii
de săbii de gheaţă
şi sentimente de greaţă
să nu-ţi fie frică...
coboară,
azi nu mai eşti rege!

Coboară, nu mai eşti zeu
ai fost învins
iar în cer
alt zeu îţi va lua locul
şi i se vor aduce ofrande
de inimi plăpânde
pleacă,
azi nu mai eşti zeu!

Coboară, nu mai eşti înger
nu mai ai pe cine să aperi
nu mai ai pe cine să ocroteşti
porţi aripi degeaba
pleacă,
nu mai eşti înger!

Coboară, lasă sabia şi tronul
lasă speranţa şi înaltul
ştiu încă te doare
dar trebuie să înţelegi
că pentru ea,
dragostea ta 
ai devenit aşa;
un oarecare...
(Poezie scrisă de LiviuS-15.o3.2o15-foto-net)

sâmbătă, 2 mai 2015

Casino


Aruncă zarurile, pariurile sunt făcute
de la început ştiai că vei pierde...
nu e nimic, vom mai juca înca o tură
avem timp...

Învârte ruleta, pariurile sunt făcute
va ieşi un număr care nu se împarte la doi
şi o culoare care nu e plăcută,
sufletului tău...

Mai trage o carte, pariurile sunt făcute...
nu, nu are rost să te uiţi la ea !
E cartea care tocmai nu îţi trebuia,
dar mai avem timp pentru o tură...

Ia pistolul, pariurile sunt făcute...
învarte butucul, ştiai că vei pierde...
nu mai e timp să jucăm încă o tură,
sterge-ţi masa de sânge, să intre,
următorul...

(Poezie scrisă de LiviuS-26.04.2015.,foto-net )


sâmbătă, 11 aprilie 2015

Pământ...


Pământ bolnav de boli ciudate
Cum de mai poţi să tot renaşti?
Ce forţă-n carnea ta mai zace
Când Omul a murit de Paşti?

Pământ nebun de viaţă multă
Cum poţi să mai priveşti spre cer,
Când omenirea asta cruntă
Te-mbracă în beton şi fier?!

De ce şi pentru cine încă
Mai naşti şi iarbă, naşti şi flori,
De ce depui atâta muncă
Când poţi să taci şi-apoi să mori?

-De ce-i atâta moarte-n voi
Şi nu vedeţi fluturi că zboară?
De ce vă credeţi slabi şi goi
Când încă-n voi stă o comoară?

Ce forţă-n carnea mea mai zace
Şi mă-ntrebaţi de ce renasc?
O, nu moartea e suprema pace
Ci Omul ce-anviat de Paşti!


(Poezie scrisă de LiviuS-11.04.2015, poze-internet)

luni, 6 aprilie 2015

Fluturi în becuri de sticlă


Din cocon de iubire ne naştem,
Din pruncie visăm omenos,
Şi în zbor încercăm să cunoaştem
Din tot negru -- ceva luminos !

Aveam aripi de vise frumoase
Dar din ce-am visat şi doream,
Suntem fluturi cu aripi nervoase,
Suntem fluturi striviţi pe un geam !

Ne-a atras o lumină ciudată
Şi crezând că toţi sunt curaţi,
Am zburat spre o lume vidată
În care alţii -- devin împăraţi !

Suntem fluturi în becuri de sticlă
Suntem fluturi în zbor delirant,
Mai visăm din etern către clipă
Şi ne pierdem cu toţi în neant !
(Poezie scrisă de LiviuS-19.03.2015;poze-internet)

duminică, 29 martie 2015

E vina mea...


E vina mea că încă vreau lumină
E vina mea că încă mai visez,
E vina mea că pleci ca o străină
Sunt vinovat că nu pot să trişez...



E vina mea că fluturii mai zboară,
Sunt vinovat că încă te iubesc,
Că inima nu vrea încă să moară
Şi-aşteaptă să mă nasc şi să trăiesc...


E vina mea că îngerii îmi pleacă,
Sunt vinovat că aripi am tăiat
Că pene noi, azi nu mai vor să crească
Şi visul în nămol l-am scufundat...


E vina mea că mi-am dorit lumină,
Sunt vinovat că încă te iubesc
E vina mea că pleci ca o străină
Sunt vinovat că încă... mă trezesc !



(Poezie scrisă de LiviuS-28.02.2015)