POVESTE MACABRĂ

O cucuvea îmi cânta
pe umărul meu stâng
pe dreptul 
stă o buhă
şi-mi spune un descânt
Prin noaptea cea de sticlă
călcăm spre un mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...
Călcând pe umede morminte
şi cruci din putred lemn
se-aude o poveste 
venită din infern!

-Bună seara, iubito
sunt eu poetul cel nebun
nu plânge,te scot, te scap
îţi sap mormântu'-acum!

-Of nu săpa iubite
opreşte-te!
te rog...
acum sunt putrezită
şi viermii încă rod...

-Vai ce grotesc iubito
tu crezi că eu nu ştiu
că tot ce e în lume
nu moare
ci veşnic este viu?!

Uite
ţi-am adus şi flori
dar le luăm acasă
s-avem de sărbători
când vom cina romantic
cu flori şi lumânări...

Săpatul este gata
sicriul ud-afară
dar mut este băiatul
văzând cum viermii ară,
aude-n mite-acum
doar clopote de lemn
şi-n jurul lui se-nvârte
toţi dracii din infern...

Stând
pe crucea fostului mormânt
o cucuvea şi-o buhă
privesc cum viermi ară
în trupul cel de humă
a bietului nebun;
el doarme-n fundul gropii
al noului mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...

(Poezie scrisă de LiviuS-26.07.2003.,foto-internet)