duminică, 30 decembrie 2012

A nins !

  
În ţara asta a nins acum
Cât poate pentru două veacuri,
Nu sunt cărări, nu mai e drum
Şi pentru noi, nu mai sunt leacuri...

A nins cu fulgi de vată albă,
A nins cu fulgi din cer pierduţi
A nins pe vatra noastră caldă,
A nins pe tâmplele de munţi !

Şi-atâta alb avem în faţă
De parcă Dumnezeu din cer,
Sătul şi El de-atâta greaţă
A vrut să ne topească-n ger !

A nins cu fulgi de vată dulce,
A nins cu fulgi de ger-durut
A nins strămoşii de sub cruce,
A nins pe neamul meu pierdut !

Şi iar ne-am rătăcit în iarnă,
Suntem bolnavi, speriaţi, murdari
Doar Dumnezeu din ceruri toarnă
Pe noi, fulgi albi...dar în zadar !
(Poezie scrisa de LIVIUS-23.12.2012)

luni, 24 decembrie 2012

miercuri, 19 decembrie 2012

Iarna unui sărac

Motto:Nu poţi fi fericit când lângă tine, plânge un om...
Acum când a sosit iar vremea
În hore largi ca să te prinzi,
Tristă, săracă, mută-i lumea
Şi-atunci, atunci ce să colinzi !?

Nu ai nici haine, nici căldură,
Nu ai nimic din ce-ai fi vrut
Şi-ţi pare viaţa tot mai dură,
Colindul ţi se frânge-n gât...

Cu flori de gheaţă, stai în geam
Nu vezi, n-auzi că eu te strig,
Ai vrea să spui: am viaţă, am!
Dar nu mai poţi, nu poţi de frig...

Te rogi încet la Domnul Sfânt,
Să-ţi picure căldură-n suflet
În casa ta din crud pământ,
Leşini, leşini cu chipu-n zâmbet !

În vis, toţi îngerii-s voioşi
Şi Moş Crăciun cu traista plină,
În foc troznesc butucii groşi
Ţi-e cald acum...şi e lumină...
(Poezie scrisă de LIVIUS-dec.,2004)

joi, 6 decembrie 2012

Azi ningem noi...


                                                       Azi ninge peste mine,
                                                       Azi ninge peste noi
                                                       Dar albul ce se naşte
                                                       Va devenii--noroi...

                                                       Am scris mereu în mine,
                                                       Am scris mereu de noi
                                                       Dar versul care plânge,
                                                       Va devenii--război...

                                                       Am plâns mereu în mine,
                                                       Am plâns mereu în doi
                                                       Când ura, naşte pace,
                                                       Vom devenii--eroi...

                                                       Şi prea plini de iubire,
                                                       Noi am fugit prin ploi
                                                       Spre-o altă mântuire,
                                                       Ne-am revărsat--şuvoi...

                                                       Au pus pământ pe mine,
                                                       Au pus pământ pe noi
                                                       Dar groapa e străină
                                                       Şi plină--de noroi...

                                                       Azi ningem iar cu stele
                                                       Şi plângem iar cu ploi
                                                       Din vreme-n altă vreme
                                                       Am devenit--strigoi... 


(Poezie scrisă de LIVIUS-28.01.2006)