duminică, 30 august 2015

POVESTE MACABRĂ



O cucuvea îmi cânta
pe umărul meu stâng
pe dreptul 
stă o buhă
şi-mi spune un descânt
Prin noaptea cea de sticlă
călcăm spre un mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...
Călcând pe umede morminte
şi cruci din putred lemn
se-aude o poveste 
venită din infern!

-Bună seara, iubito
sunt eu poetul cel nebun
nu plânge,te scot, te scap
îţi sap mormântu'-acum!

-Of nu săpa iubite
opreşte-te!
te rog...
acum sunt putrezită
şi viermii încă rod...

-Vai ce grotesc iubito
tu crezi că eu nu ştiu
că tot ce e în lume
nu moare
ci veşnic este viu?!

Uite
ţi-am adus şi flori
dar le luăm acasă
s-avem de sărbători
când vom cina romantic
cu flori şi lumânări...

Săpatul este gata
sicriul ud-afară
dar mut este băiatul
văzând cum viermii ară,
aude-n mite-acum
doar clopote de lemn
şi-n jurul lui se-nvârte
toţi dracii din infern...

Stând
pe crucea fostului mormânt
o cucuvea şi-o buhă
privesc cum viermi ară
în trupul cel de humă
a bietului nebun;
el doarme-n fundul gropii
al noului mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...

(Poezie scrisă de LiviuS-26.07.2003.,foto-internet)

joi, 27 august 2015

Cămaşa ta neagră



Ce mai face cămaşa ta neagră?
Sper că o păstrezi în dulap şi acum...
Mai miroase a mine ori miroase a fragă,
Ori încă poate miroase, a beci şi a fum?


În clubul de noapte cu lumini colorate
În beciul de curve şi oameni mai buni,
Cu drag aş purta-o pentru o ultimă noapte
Şi lumea să zică ce cuplu, ce iubiţi, ce nebuni!


Ce mai face cămaşa ta neagră?
Mai miroase a mine, mai miroase a fum?
Păstreaz-o te rog şi aşteaptă-mă-n gară,
Am să ţi-o cer iubito pentru ultimul drum!


(Poezie scrisă de LiviuS-26.08.2015.,poze-internet)

duminică, 16 august 2015

Să plece !

Mi-a devenit şi perna piatră
Şi focul mi s-a stins în vatră,
Azi inima-i atât de rece,
Să plece îngerii, să plece!


Mi-e patul gol şi perna tare
Şi-n vise mă visez în stare,
Că pot să mut munţii din loc
Şi cerului să îi dau foc!


Dar, din vis spre un real cobor
Cu pasul meu de muritor,
Şi-mi dau seama că n-am contat
Şi lumea mea se face praf!


Şi-ntreaga lume-mi pare spartă,
Eu devenind un om de piatră
Azi nu mai pot nici să iubesc
Dar nici să mor, nici să trăiesc...


Prin casa mea încă mai trec
Stafii cu gust de gheaţă sec,
E-atâta praf şi mult prea rece...
Să plece îngerii, să plece!

(Poezie scrisă de LiviuS-02.08.2015.,foto-internet)