sâmbătă, 11 aprilie 2015

Pământ...


Pământ bolnav de boli ciudate
Cum de mai poţi să tot renaşti?
Ce forţă-n carnea ta mai zace
Când Omul a murit de Paşti?

Pământ nebun de viaţă multă
Cum poţi să mai priveşti spre cer,
Când omenirea asta cruntă
Te-mbracă în beton şi fier?!

De ce şi pentru cine încă
Mai naşti şi iarbă, naşti şi flori,
De ce depui atâta muncă
Când poţi să taci şi-apoi să mori?

-De ce-i atâta moarte-n voi
Şi nu vedeţi fluturi că zboară?
De ce vă credeţi slabi şi goi
Când încă-n voi stă o comoară?

Ce forţă-n carnea mea mai zace
Şi mă-ntrebaţi de ce renasc?
O, nu moartea e suprema pace
Ci Omul ce-anviat de Paşti!


(Poezie scrisă de LiviuS-11.04.2015, poze-internet)

luni, 6 aprilie 2015

Fluturi în becuri de sticlă


Din cocon de iubire ne naştem,
Din pruncie visăm omenos,
Şi în zbor încercăm să cunoaştem
Din tot negru -- ceva luminos !

Aveam aripi de vise frumoase
Dar din ce-am visat şi doream,
Suntem fluturi cu aripi nervoase,
Suntem fluturi striviţi pe un geam !

Ne-a atras o lumină ciudată
Şi crezând că toţi sunt curaţi,
Am zburat spre o lume vidată
În care alţii -- devin împăraţi !

Suntem fluturi în becuri de sticlă
Suntem fluturi în zbor delirant,
Mai visăm din etern către clipă
Şi ne pierdem cu toţi în neant !
(Poezie scrisă de LiviuS-19.03.2015;poze-internet)