vineri, 3 mai 2013

Noaptea Învierii

Plâng miei, miei albi ca îngerii din cer
Şi clopote bătrâne au bubuit de fier,
Lumina se aprinde în palme de păgâni
Şi pasca se sfinţeşte de trei preoţi bătrâni...

E noaptea învierii dar nimeni nu e viu
Cu lumânări în mână şi gândul în pustiu,
Mai mângâiem icoane cu chipul lor mirat
Că iarna a trecut dar noi n-am înviat !

Un cîntec ne mai trece, fugar pe la urechi
De-atâta nou în lume, noi am uitat ce-i vechi
De-atâta nepăsare ne-nţeapă iar un gând
Că tre' să înviem cu moartea pre moarte călcând...

De-atâta-nfumurare şi ură peste ani
Am devenit năluci şi mai puţin umani,
Pământul nostru moare dar cerul încă naşte;
De-am devenii mai buni cu fiecare Paşte...

Să înviem şi noi ca Fiul de dulgher
Când clopote bătrâne au bubuit de cer,
Să ne spălăm timid pe suflet la fântână
Curaţi şi înviaţi să-mprăştiem lumină !
(Poezie scrisă de LiviuS-03.05.2013)

miercuri, 1 mai 2013

Oraşul ăsta...


Cândva pe lângă blocul meu,
nişte muncitori săraci
cu faţa lor de nepăsare,
turnau cimentul prin copaci...

***

Oraşul ăsta-i de beton
şi-atâta fier pe străzi coboară,
claxoane, cauciuc şi fum
şi cât de cald e astă vară...

Oraşul ăsta-i de ciment
şi oamenii -- un fel de zgură
şi sufocant îmi vine-un gând
că sunt pieton de umplutură!

Oraşul ăsta-i plin de smoală,
mă-nec pe-un trotuar ciudat
şi-mi pare-aşa că şi la gară
cu termopane a plouat...

***

Acum prea sufocaţi de smoală,
alţi muncitori şi mai săraci
au directivă foarte clară,
să toarne în ciment -- copaci !


(Poezie scrisă de LiviuS-29.04.2013)