duminică, 25 martie 2018

Lacrimi tăiate cu lama


Ochii mei, ochii mei de cer plumburiu,
Fuioare de lacrimi pe masă-mi revarsă
Şi vreau să îţi strig şi vreu să îţi scriu
Că inima mea, e goală, uscată şi arsă!


Pe masă cad lacrimi ca bobii de rouă,
Amintiri îmi cad în suflet de-a valma,
Iubito tu ştii ca în viaţa cea nouă
În două despic, lacrimi cu lama?


Şi nu sunt nebun ori n-am ce să fac
Dar lipită îmi este o lama de mână,
Atunci când îţi scriu şi-atunci când îţi tac
Mi-e ochiul izvor şi veşnic fântână!


Tu nu mai trebuie să plângi niciodată,
Cu lama în mână eu lucru mereu
Deci poţi să umbli cu faţa fardată,
Îţi dau eu din lacrimi, atunci când ţi-e greu!


De-acum până-n clipa de negre veşminte,
Rămân eu actorul ce joacă azi drama,
Zâmbeşte iubito, trăieşte şi mergi înainte,
Rămân eu să tai, în două, lacrimi cu lama!

Poezie scrisă de LiviuS-25.03.2018-foto-internet