sâmbătă, 24 octombrie 2015

Scrisoarea celui care pleacă


Vă scriu acum câte-o scrisoare,
Să ştiţi că eu încă mai sunt
Iar în curând voi fi o floare,
Şi-oi mirosi a păr cărunt...

Vă scriu să ştiţi că nu mi-e bine,
Că vămi din vremi m-apasă greu
Şi capul sus nu-l mai pot ţine,
Chiar de mai cred în Dumnezeu...

Iubito îţi scriu într-un răvaş
Că te iubesc dumnezeieşte,
Dar, să nu te dai şi la poştaş
Că-n viaţă totul se plăteşte!

Îţi scriu iubito ce mă doare,
Târziu când noaptea cade-n pernă,
Scârbit de aventuri uşoare
Îmi vei rămâne-n gând -- eternă!

Curând eu am să plec departe
Şi trist c-am oferit aşa puţin,
Să mă iertaţi, iubită, frate...
Că-n braţe nu pot să vă ţin...

Atal...să stai cu cei ce-s drepţi
Chiar de e toamnă nu am frunza,
O voi găsi, deci să m-aştepţi...
Că vin să îţi acopăr buza...

Şi câte-aş scrie în scrisoare
Dar vorbele s-au făcut vânt,
Vă cer târziu, acum iertare
Eu simplu om de pe pământ!

V-am scris aşa câte-o scrisoare
Să ştiţi că eu încă mai sunt,
Curând, voi deveni o floare
Şi-oi mirosi a păr cărunt!



( Poezie scrisa de LiviuS-14.10.2015.,foto-internet)

duminică, 18 octombrie 2015

ÎNCĂ PUŢIN


Încă puţin 
şi cerul
cu plumbul lui 
tomnatic şi greu
mă va apăsa pe creştet
şi mă voi scufunda
în sufletul tău...


Încă puţin 
şi pădurea
se va usca
în scânduri de lemn
pregătind sicrie şi cruci
ce vor aştepta în ploaie
trupul ultimului poet
nebun...


Încă puţin 
şi frunzele 
cu tăcerea lor ruginie
se vor aduna
într-un covor de plecare
spre alte lumi
încă puţin
ştiu
încă puţin...
(Poezie scrisă de LiviuS-08.10.2015.,foto-internet)

luni, 5 octombrie 2015

Toamnă în mine...


Cu pas ruginit spre moarte mă-ndrept
Şi toamna se-aşterne în mine,
Bacovia îmi cade cu movul în piept
Şi frunzele-mi şoptesc despre tine...


Copacii adorm,oftând rând pe rând
Şi toamna se-aşterne în mine,
Bacovia cu gri îmi cade în gând
Şi ploaia-mi şopteşte de tine...


Tomnatic se-ntorc stafii în pământ
Şi toamnă se-aşterne şi-n tine,
Bacovia cade cu galben prin vânt
Şi ah, viaţa se uscă şi-n mine...


De ce să renasc, de ce să fiu drept?
Când toamnă e-n mine şi-n tine,
Bacovia îmi cade cu frunze pe piept
Şi Doamne, atât e de bine!


Tăcere şi toamnă în plumbul etern,
Covorul de frunze adoarme pe mine,
Bacovia pleacă cântând cu ultimul tren
Şi câtă zăpadă e-n tine...

(Poezie scrisă de LiviuS-16.09.2015., foto-internet)