duminică, 22 februarie 2015

Plecare tristă


E timpul să plec, spre viaţa de câine
Aici a fost bine dar obligaţii mă cer,
Ce trist şi gol îmi va fi pasul mâine,
Căutând iarăşi hăul în care-am să pier!

Şi ca o femeie ce aşteptă, ca totul să treacă
Cearşaful de pat hilar il apuci,
Privirea îţi spune: hai gata şi pleacă,
Spre viaţa de câine te rog să te duci....

Şi uşa se-nchide, zăvorul se trage,
Privirea înapoi degeaba o-ntorc
În gând îmi şoptesc, dă-i pace, dă-i pace
În altă viaţă poate, la ea ma întorc !

Azi nu mai sunt conduceri la gară
Şi fluturări de batiste nu vezi pe pământ,
Ce lume crudă, e-n mine şi-afară
Şi visul meu se-neacă pe valuri de vânt...

Şi plec, şi plec spre viaţa de câine
În suflet voi ţine o fărâmă de cer,
Batiste şi lacrimi vor curge iar mâine
Când osul meu va fi o şină de fier...

(Poezie scrisă de LiviuS-03.01.2015)