joi, 31 decembrie 2015

Sfârşit!

Trece anul
şi cade cortina
cu ţurţuri curaţi de mătase
peste gânduri ruginite
peste vise sfinţite
în lacrimi secate şi arse
încă un pic
şi-a trecut



Cerul acesta
în formă de giulgi
îşi trage şi el cortina
peste amintirile mele
cu o tăcere aleasă
cerne
pulbere de stele
încă un pic
şi-a trecut



La mulţi ani
cade cortina
Suspinând 
dau foc la tot
dau foc unei vieţi visate
La multi ani
arunc hârtia şi creionul
scriind pe acest trup istovit
cu o lamă oţeloasă
sfârşit!
(Poezie scrisă de LiviuS-31.12.2015., foto-internet)

duminică, 27 decembrie 2015

De ce nu ninge?


De ce nu ninge Doamne, pe-această ţară veche?
Sunt însetaţi şi morţii ce dorm fără pereche
Prin colţ de cimitir, prin cimitire sumbre,
Uitaţi de toţi cei vii, plutind ca nişte umbre!



De ce nu ninge Doamne, pe la copii-n ogradă?
Ar ridica cetate şi oameni de zăpadă,
Iar râsul lor cel pur, ar gâdâlii şi cerul
Din inimi ne-ar topii de-atâta râs şi gerul...



De ce nu ninge Doamne prin sate şi oraşe
De ce-i atât noroi şi vise prea golaşe?
Din albul bărbii tale, mai dă-mi încă o veste
Că va cădea zapada şi-oi devenii poveste...
(Poezie scrisă de LiviuS-27.12.2015-foto-net)

duminică, 20 decembrie 2015

Eu pentru tine...


Eu pentru tine-am fost atât
un punct minuscul pe un cer ce-nghite
planete de rugină şi lumină
pe care-apoi le pierde-n infinit


Eu pentru tine-am fost atât
o super novă care stă să moară
şi-aşa pulsând în lacrimi de lumină
în găuri negre-ncet
o să dispară


Eu pentru tine-am fost atât
doar o cometă care naşte gheaţă
care plecând se va izbi senil
de un pămînt uitat
în altă viaţă


Eu pentru tine-am fost nimic
un punct minuscul pe un cer ce-ghite
planete de rugină şi lumină
pe care-apoi le uită-n infinit


duminică, 13 decembrie 2015

CLOPOT

E plin cerul nostru de stele-n ruină
Şi plin e pământul de praf şi rugină,
Şacalii mai lartră şi îngerii tac
Şi singur din om într-un clopot mă fac!


Şi singur mai strig un fel de vecernii
Lăsaţi să cadă albul şi liniştea iernii,
Liturghii cunoscute să-mi cadă pe frunte
De ce nu ninge aici, de ce doar la munte?


Mă fac că sunt clopot şi toacă îmi zice
Cafeaua de maslu, îngheaţă-n ibrice,
Dă Doamne iarnă, ca un clopot de gheaţă
Prin albul cel pur să-mi caut o viaţă!


Sunt singur, din acatist mă fac rânduială,
Utrenia-mi cade ca un fel de tristă spoială,
Canonul de vis, îl fac în ceasul de noapte...
Au, se fac părăstase, înainte de moarte?!


Şi singur mai strig un fel de vecernii
Şi clopot mă fac în clopotul vremii
Privegherea-mi ajunge prin vântul uscat,
Ninge! Singur şi trist prin iarnă-am plecat!

(Poezie scrisă de LiviuS-10.12.2015.,foto-internet)

duminică, 6 decembrie 2015

COPIL


Eu sunt copilul înfiat de o mămică,
Eu sunt copilul dezarmat de un cuvânt
Şi sunt copilul care încă se ridică,
Dintr-un castel de moarte, peste vânt!


Eu pot să zbor în toamna asta rece
Când focurile ard şi ne ucid,
Când moartea peste ţara noastră trece
Şi viaţa noastră alţii o decid...


Lăsaţi-mă să fiu ce-am fost mereu,
Să scriu o poezie şi să tac,
Să cred că dorm în piept la Dumnezeu
Şi din cuvânt un soare pot să fac!

De ce-mi furaţi hârtia şi creionul
De ce la oameni le furaţi şi viaţa,
De ce în joc ucideţi doar pionul
De-atâta moarte nu vă-apucă greţa?!


Deci pentru cei ce nu mai au mămică
Şi pentru cei ce-s singuri pe pământ,
Voi fi copilul care încă se ridică
Dintr-un castel de moarte peste vânt!

(Poezie scrisă de LiviuS-07.11.2015-foto-internet)