marți, 27 noiembrie 2012

Flori de portocal

Se spune că societatea are nevoie de poeţi, aşa cum noaptea are nevoie de stele...Stelele sunt mereu aceleaşi, poeţii se schimbă! Am cunoscut cu ceva timp în urmă un poet, un poet simplu care a scris în primul rând pentru el, lucru foarte important, apoi pentru alţii...Un poet care a mers pe drumul lui fără să ţină cont de modernism, mie nici nu îmi plac poeţii moderni...pun prea multa apă în cerneală...Poezia următoare e un fel de srisoare aruncată în eter către un poet ce a poposit pe malurile Portugaliei...şi care în multe nopţi...m-a învaţat să sper...
Flori de portocal
                     lui Lucian Dumbravă

Eu singur, 
tu -- poate singur 
ne mai târâm
încet prin lume
sperând, cândva, 
că va rămane
din noi un gând 
sau poate-un nume!

Eu îmi plimb gândul printre oameni bizari
Şi prea speriaţi că vine-un mâine,
Azi, copiii toţi sunt oameni mari
Şi nu mai văd nici o minune...

Iar gândul tău poate se plimbă,
Sub flori de portocal, atente
La gândul tău din altă limbă
Şi nu-nţeleg stafii absente...

Aici la fel, meschin e-n toate,
Mai dărâmăm câte-un spital
Iar oamenii se trag spre sate,
Să moară-ncet, trist şi banal!

Acolo, poate-i altă lume
Cu gust dulceag de portocal
Acolo poetul, e poet pe bune
Nu ca aici -- debil mintal!

Of, şi bune-aş vrea
să-ţi fie toate,
un vers
iţi mai trimit pe val
iar înapoi,
dacă de poate
să îmi trimiţi,
flori albe,
dintr-un -- 
portocal...
(Poezie scrisă de LIVIUS-august 2011)

miercuri, 14 noiembrie 2012

Astăzi e azi




Astăzi
e azi
mâine 
cine ştie
dacă va mai fi?!
Să dăm cezarului
ce se cuvine
astăzi
căci mâine,
mâine poate
va fi prea târziu!
Astăzi
e azi
şi din această
existenţă efemeră
eu ştiu:
că fără mine
nu există lume
şi fără lume
nu există Dumnezeu!
Astăzi 
e azi
mâine
cine mai ştie
câţi au fost
şi câţi mai sunt?!


(Poezie scrisa de LIVIUS-13.nov.2012)

joi, 1 noiembrie 2012

Doina şi Ion Aldea Teodorovici


Iată au trecut 20 de ani de la tragicul 'accident' în care cele două inimi gemene-Doina şi Ion Aldea Teodorovici şi-au piedut viaţa.Două inimi gemene care au bătut în acelaşi ritm şi s-au oprit in acelaşi timp...Un cuplu perfect care a părăsit această lume, urcând spre steaua lor, unde, Dumnezeu a plâns peste ţara noastră cu lacrima limbii noastre...
Dacă în Moldova,parlamentul a declarat anul 2012 drept Anul Ion si Doina Teodorovici în România nu s-a amintit nimic de ei...poate o ştire fugară pe undeva! Uitarea mi se pare o trădare...nu poţi uita sacrificiul lor! Eu nu pot uita că ei au fost primii (1990) care au cântat despre limba română şi Mihai Eminescu în Moldova rusofonă; că au militat pentru unirea Basarabiei cu Patria Mamă şi revenirea la limba română şi grafia latină.Nu e voie să-i uităm pentru că în scurta lor viaţă(Ion-38 de ani;Doina-34 de ani) au dat oamenilor atât de mult...chiar şi viaţa lor!
Pentru cei care nu ştiu soţii Aldea Teodorovici au decedat  în urma unui accident rutier de pe şoseaua DN2 în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Maşina în care se deplasau Ion şi Doina spre Chişinău a intrat într-un copac în apropierea localităţii Coşereni, la 49 de kilometri de Bucureşti, România. Doina era însărcinată şi aştepta o fetiţă.Ion şi Doina Aldea Teodorovici au lăsat în urmă un copil orfan de numai 10 ani, Cristian care a continuat activitatea muzicală a părinţilor.Autorităţile de atunci nu au investigat cazul în ciuda faptului că cele mai multe indicii duceau către crimă.Pentru mai multe informaţii clic pe numele lor:
Ion Aldea Teodorovici
Doina Aldea Teodorovici