luni, 24 septembrie 2012

Romulus Vulpescu

Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea-d. 18 septembrie 2012, Bucureşti) A fost un poet,prozator,dramaturg,traducător,editor,grafician şi om politic român.A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu şi au avut o singură fiică Ioana,decedată la 12 august 2012. A urmat  şcoala primară, profesională(devenind strungar) apoi liceele Sf.Andrei, Gh.Şincai (1939-1951)şi  Facultatea de Filologie secţia Limba şi Literatura Română(1951-1955)din Bucureşti. De-a lungul  vieţii a deţinut diferite funcţii redactor,muzeolog,director de teatru,membru CNA şi senator.Cunoscut traducător a adus românilor in case pe Francois Villon,Dante Alighieri,Alfred Jarry etc.Versurile sale au fost cantate de celebrul Tudor Gheorghe.
Unul din volumule sale de poezii "Armura Noastră"din 1986 a  fost înregistrat de Electrecord,poetul recitând propriile creaţii.
Romulus Vulpescu a fost un poet al lunii septembrie...pe care a cântat-o cu drag:"Septembrie,septembrie gri/ Septembrie cald,nu muri, nu muri!/Nu muri!"Din păcate pentru noi Romulus Vulpescu a murit...septembrie încă nu...Septembrie o să vină, o să treacă...ca o roată ciudată...Romulus Vulpescu a venit, a plecat...şi va ramâne mereu aici prin ce a dat acestui popor!

Testament

Ştiind că studiat voi fi în şcoală
Şi clasic voi ajunge (abia mort),
La port şi-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colţ de coală
Şi-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greşală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!
Las operele-mi - toate - în ediţii
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviţii
Pe barba mea să-şi cumpere-acareturi
Şi să petreacă-n Franţa o vacanţă
Cu-o scórie-n doi peri din nu ş'ce stanţă.



Infatuare

Îmi sunt contemporan - şi mi-e de-ajuns:
Întregul paradis în mine-ncape.
Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,
Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.
N-am decât vârsta gândurilor mele,
Nu pot îmbătrâni decât c-un vis;
În mâini port un buchet de asfodele
Şi-n ochi - un ev de fum şi-un zeu ucis.
Pot foarte bine să rămân închis
Şi să mă zbat între oglinzi rebele,
Multiplicat în orice gând proscris,
Murind la fel în orişicare piele...
Doar uneori, cum mă răsfrâng în ape,
Dar nu-mi pot fi-ntrebare, nici răspuns,
Pricep - când paradisul stă să-mi scape -
Că-mi sunt contemporan de nepătruns.

Carte poştală 2



Stau într-o cafenea la Târgu Mureş
Şi beau cafea.
Oraşu-i trist, ostil, semeţ şi gureş,
Cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
Să mai scriu versuri:
În fiecare prost presimt un şef
Şi întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
Şi mi-e cam silă,
Că-n barbă-aborigenele văd un
Semn de prăsilă.
Cum m-aş scula voievodal, drept, dac,
Într-un scurt iureş,
Întreagă cafeneaua praf s-o fac
La Târgu Mureş...

In fiecare zi


In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem intr-un cerc inchis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista;
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.





luni, 17 septembrie 2012

Teatrul umbrelor

Cortina se ridică
şi şcena...
în lumina difuză a unei drame
jucată-n patru acte
se umple de actori
în aplauzele turbulente
a unui public snob...

E actul întai
când din soare şi noapte
se-ncheagă, se naşte
durerea unei vieţi
trăite mai apoi --
sub umbra lui Marte!

În al doilea act
şcena e aproape de stele
actorii...
sunt doar copii
botezaţi în fericirea
unei copilării cu cireşe --
dar coapte-ntr-o clipă.

Acum e al treilea act
nunta a două drame
ce vor naşte plângând
un act întai...
unde
alt public snob
va bate din palme...

E ultimul act
în care actorii
bătrâni de-atâtea lupte-n zadar
şi speranţe deşarte
se sting încet
şi bizar...

Într-un epilog târziu
adunându-şi florile
oferite de un public mut
actorii mor
cortina cade
doar şcena rămâne
pentru noii actori
sub umbra lui Marte!
(Poezie scrisă de Livius-18.01.2006)

duminică, 9 septembrie 2012

Relaxare cu Doru Tufiş


Azi vreau să mă relaxez...pe versurile si vocea inconfundabilă a lui Doru Tufiş! Acest artist care putea să rămână "în strainătate,adoleşcent aproape fiind,dar ar fi trebuit să mă mai nasc o dată--ca să fiu artistul lor!" Aşa...a rămas artistul nostru...cu o voce care vine aşa...de undeva şi ramâne în sufletul nostru...

Numaratoare

Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat.....
Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.
Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.
Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.
Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.
Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.
Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.
Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.
Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nici cand.
O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.