marți, 13 decembrie 2016

ZĂPADA ABSTRACTĂ



Ninge cu fulgi pătraţi de lumină,
Ninge cu colţuri de stele rotunde,
E prima zăpadă din traista divină
Şi fulgii de alb în viaţă-mi pătrude,
Ah, vinovat fără vină...


Parhet laminat prin casa nebună,
Beton şi ciment, asfalt e pe-afară,
E prima zăpadă când paşii nu sună
Pe covorul de alb, prin viaţa amară,
Stau morţii cu vii-mpreună!


Din negru în alb din rock în simfonic
Din ţurţuri sticloşi în fulgi de făină,
E prima zăpadă, cernută organic
Morminte şi viaţă cu oase-n rugină
Şi ninge balcanic...


Şi ninge cu fulgi pătraţi de lumină
Pe inimi de piatră şi tâmple de lemn,
Bloc de beton, castel în ruină,
Zăpadă abstractă, lumină şi somn,
Ah, vinonat fără vină...

(Poezie scrisă de LiviuS-11.12.2016., foto-internet)


duminică, 30 octombrie 2016

Popor...

...pentru cei care cred că moartea alege un anumit loc...şi o anumită dată! Să ştiţi moartea vine unde şi când vrea!
...pentru cei care au aruncat blesteme şi cuvinte grele victimelor, supravieţuitorilor şi rudelor acestora..şi zic eu...am fost blând...


Popor de oi în ţara lui se poate,
Vă cade toamna-n capete de paie
Şi ce sinistru daţi încă din coate,
Să fiţi voi primii-n orice hărmălaie...


Popor de capre-n ţara lui se moare,
Vă cade toamna-n capete de lemn
Şi aruncaţi păreri şi nu vă doare,
De tineri ce au murit într-un infern!


Popor de vite într-un iad de smoală,
Vă cade toamna-n capete de humă,
Deliberaţi cu toţi în casa voastră goală
Dar...de ce-au murit copiii pân' la urmă?


Popor abject în ţară de vânzare,
Pioni de sacrificiu, nimic n-aţi învăţat
În palmele de mită, nici moartea nu-i datoare,
Deci nici de-această dată, nu-i nimeni vinovat!


De unde dracu mă, tot răsăriţi pe net,
Vociferând pe bloguri, durerea unor mame
Cum poţi să fi oţel, să n-ai nici un regret
Popor sinistru-rece şi muritor de foame?!



(Poezie scrisă de LiviuS-02.11.2015-foto internet)




duminică, 23 octombrie 2016

Hai toamnă să dansăm!


Hai toamnă să dansăm un vals împreună,
Prin frunze de aur, de bronz şi de brumă
Iar luna de-argint să ne fie cunună,
Tu mireasă eternă, eu omul de humă!


Hai toamnă să dansăm pe câmpuri şi văi
Aşează-mi şi mie, flori uscate în păr,
Să închinăm un pahar prin bătrâne odăi
Cu miros fantomatic de gutuie şi măr...


Hai toamnă să dansăm prin păduri de aramă,
Cununaţi printre crengi într-o ploaie de toamnă,
Să uit că pământul mă strigă, mă cheamă,
Să adorm într-o groapă, ca o vulpe vicleană!


Hai toamnă să dansăm pe-ntregul pământ
Tu mireasă bătrână cu părul de fân,
Mă plouă cu frunze, mă sărută cu vânt
Şi strânge-mă-n braţe la coptul tău sân!


O toamnă, pământul, întotdeauna câştigă
Sub brazda lui rece mă duce-ntr-o clipă,
Tu vino mireasă eternă la groapă şi strigă
-Hai să dansăm, înger cu singură aripă!

(Poezie scrisa de LiviuS-21.10.2016.,foto-internet)

luni, 3 octombrie 2016

Octombrie



Octombrie începe cu data de trei,
Se schimbă şi cerul şi frunza pică din tei,
Vine iar toamna cu ruginitul veşmânt
Ah, ce frumos e părinte la noi pe Pământ!


Să strângem deci toamna la noi în plămâni
Ca şi cum ne-am preface din bărbaţi în bătrâni,
În curând trece timpul şi vântul va plânge
Iar versurile noastre pe buze s-or frânge...


Octombrie e luna ce naşte tainic-iubire
Şi mulţi îţi vor da astăzi de ştire,
Că pentru ei eşti un umăr, o vorbă, un Om
Un fruct parfumat, cules dintr-un pom! 


La mulţi ani părinte să-ţi dea Dumnezeu
Multă sănătate, să ai în viaţă mereu,
Să fi mult mai bogat ca toamna ce vine
Să te rogi pentru toţi cum o faci pentru mine!


Ţi-am scris nişte versuri de toamnă confuze
Părinte născut prin uscata ploaie de frunze,
Octombrie începe cu ruginitul veşmânt
Dar nu-i aşa părinte, că-i frumos pe Pămînt?!

(Poezie scrisă de LiviuS-02.10.2016 ora 23.50., foto-internet)

sâmbătă, 20 august 2016

TĂCERE

Lui T.N.D

Azi gândul meu încet se uscă
Şi mâna o simt atât de grea,
Sub foaie toamna astazi muşcă,
Rupând cu lacrimi, dintr-o stea...


Şi totuşi cât de greu m-apasă
Că nu pot să îţi scriu nimic,
Mă-n vălui într-o ceaţă groasă
Şi mâna nu pot s-o ridic!


Azi, parcă noaptea-n noi se strâge,
Când tăcut adorm ai noştrii părinţi
Dar dacă viaţa nu se frânge
Cum s-ar mai naşte-n ceruri, sfinţi?!


Deci ce-aş putea să-ţi scriu eu ţie,
Sau mamei tale ce să-i scriu,
Când ştiţi şi voi că-n veşnicie
Nu pleacă nimeni în sicriu?!


Tăcere, tăcere, lipsită de muze
Ce versuri să scriu să pară cuminţi
Când toamna muşcă iarăşi din frunze
Şi zâmbind adorm, bolnavii părinţi?!

(Poezie scrisă de LiviuS-18.08.2016., foto-internet)

luni, 15 august 2016

Cu tălpile goale!


Cu tălpile goale, calc pe pământ
Şi Dobrogea îmi muşcă din talpă,
Ciulini se zbârlesc la mine prin vânt,
De-atâta căldură şi stâncile crapă!


Şi crapă pământul cu carnea de lut,
Timid şi tăcut, calc strămoşii pe gene
E atâta carne de lut, pentru alt început,
Pe aceste uitate, cărări dobrogene...


Sub tălpile goale simt morţii zâmbind,
Un prieten îmi spune de-o mare,
Seminţe de viaţă simt că se-aprind
În carnea de lut, ce dospeşte în sare!


Câţi morţi dorm pe această uitată potecă,
De câte oase şi carne s-a făcut risipă?!
Doamne, sub tălpile mele cu vise aruncă
Pentru cei ce au murit cu ciulini în aripă!

Din uitarea cea grea, de sub ciulinii nervoşi
Trezeşte strămoşii cu ploaie şi tunet
Şi din carnea de lut, pe cei luminoşi
Doamne, îngroapă-i la mine în suflet !
(Poezie scrisă de LiviuS+06.08.2016.,foto-personale)

sâmbătă, 25 iunie 2016

Îţi vei aduce-aminte!


Când paşii tăi uşori prin vară o să treacă,
De mine ca de-un suflet îngheţat,
Îţi vei aduce-aminte, ca de un tren ce pleacă
Şi-ţi voi şopti din şine: tu nu m-ai aşteptat!


Îţi vei aduce-aminte c-am fost cândva cu tine,
Un vifor de zăpadă prin gândul tău purtat.
Şi-n vara care vine, un alt amant va ţine,
Să îmi aduca-aminte: că nu te-am meritat!


Dar, ce-mi pasă mie, ce lumea o să creadă?!
Că este iarnă-vară, trăiesc în lumea mea,
Aici e ger năpraznic şi latră cu zăpadă
Şi dintr-un bob de roua sunt iarăşi fulg de nea!


La tine vara-ninge, la mine iarna-plouă,
M-am săturat demult de-atâtea vise seci.
Tu porţi încă speranţa către o viaţă nouă
La mine e zăpadă şi nu mai sunt poteci!


Deci paşii mei de frig, n-or merge către tine
Dar poate vântul rece, cândva mă va purta,
Spre-o caldă amintire în vara care vine
Şi voi cădea din cer, plângând în palma ta!


(Poezie scrisă de LiviuS-15.05.2016.,foto-internet)


vineri, 17 iunie 2016

Creionul meu


Creionul meu a fost copac
cu frunze verzi
şi flori de soare
parfumuri care-au împăcat
un corb bătrân
cu-n cer prea mare


Şi mina din creion a fost
un corb ciudat cu pene negre
care în zbor a împăcat
un pom bătrân
cu-o lume verde


Creionul meu a fost copac
cu mina de esenţă tare
care scriind a împăcat
un suflet mic
cu-o lume mare...

(Poezie scrisă de LiviuS-01.04.2016.,foto-internet)


sâmbătă, 30 aprilie 2016

Cuie de rouă


Răstigneşte-mă Doamne
pe-o floare de prun
în palme de lut
bate-mi cuie de rouă
spini de lumină
pe frunte să-mi pui
şi-n coastă mă-nţeapă
cu-o suliţă nouă


Răstigneşte-mă Doamne
pe firul de iarbă
în talpa de lut
bate-mi cuie de rouă
spre ceruri să strig
iartă-mă Doamne
că-n suflet la mine
cu moarte mai plouă


Răstigneşte-mă Doamne
pe-o floare de prun
cu spini de lumină 
şi cuie de rouă
din trupul de lut
mă învie apoi
iertat
într-o lume mai nouă

(Poezie scrisă de LiviuS-30.04.2016., foto-internet)

sâmbătă, 23 aprilie 2016

Am o chitară de lemn


Am o chitară de lemn
prăguşul e lemn
căluşul e lemn
griful e lemn
şi totul
e numai de lemn


Am o chitară de lemn
cu chei de ancorare de lemn
cu corzi ciudate de lemn
şi mâna e lemn
şi pana e lemn
şi totul e numai
şi numai de lemn


Da am o chitară de lemn
cu sunete ciudate de lemn
rezonând în gânduri de lemn
aud cum se nasc
fluturi miraţi
încă o dată
într-o viaţă de lemn...

(Poezie scrisă de LiviuS-30.03.2016., foto-internet)

vineri, 1 aprilie 2016

ADAM


Olarul stă în faţa roţii
e singur şi frământă
şi pune lacrimi peste lut
şi lutul stă să plângă!


Învârte roata-ncet doinind
şi un ulcior e gata
dar unde-i toarta, Elohim
dar unde este toarta?


Şi trist loveşte lutul rece
cu-aceaşi forţă apăsând
-of, lutule dar ce-ţi lipseşte
să nu mai fi pământ?!


Olarul stă în faţa roţii
e singur şi frământă
şi roata s-a oprit demult
şi El plângând, frământă!


Atâtea lacrimi stau în lut
şi-atâtea frământări l-apasă
iar Elohim privind năuc
-ce formă este-aceasta?!


Olarul trece spre cuptor
oftând cu forma-n mâna
-ce seamănă, ce seamănă!
şi lutul stă să plângă...


(Poezie scrisă de LiviuS-2006-poze internet)

miercuri, 17 februarie 2016

FĂRĂ INIMĂ


Şi afară plouă, plouă...este gri şi e urât
Umezeala-mi intră-n oase, nodul mi se pune-n gât,
Aş ţipa dar n-am la cine, aş urla dar nu mai pot
Şi întreg oraşu-mi pare că aşteaptă un potop !


Picurii-mi brăzdează faţa, norii trec deasupra grei,
Trăznete îmi latră calea fulgerând prin ochi de Zei... 
Iar din pieptul meu de humă, despicat cu un cuţit
Ies în val, gânduri de spume şi se pierd spre asfinţit...


Cum să crezi, nebună lume, c-acest lucru este drept,
Eu să mai trăiesc o viaţă, fără-o inimă în piept?!
Cei ce mi-au străpuns ieri pieptul să mi-o aducă înapoi,
Nu contează cum arată, că-i de carne sau noroi!...


Daţi-mi inima-napoi, oameni răi cu chip de ceară!
Ce-o să faceţi voi cu ea, când începe să o doară?
Ce să înţelegeţi voi, murmurând prin mute buze,
Visurile ce-o înalţă, putregai de albe muze?!


Dar afară plouă, plouă, este gri ca la potop
Stau afară aşteptând să mai trec un ultim hop!
Daţi-mi inima-napoi, sunt un om ce iartă toate
Şi-ntregit în nebunie, sper s-adorm în marea noapte!


(Poezie scrisă de LiviuS-16.02.2016.,poze-internet)