vineri, 23 decembrie 2011

Sarbatori fericite

Vă doresc tuturor sărbători de vis şi poveste...





ZĂPADĂ TRISTĂ

Plângea un clopoţel cu clinchet de argint
Şi voci de îngeri albi mi se păreau că mint
Că minte lumea-ntreagă că moşul nu există
În case plâng copii,zăpada este tristă...


Plâng fulgii albi într-una şi-n vatră focul geme
Un strop de somn mai cade curgând încet pe gene,
Au aţipit şi brazii şi luna-a-ngheţat
Pe cerul plin de nori şi parcă încruntat.


Şi noaptea a căzut şi liniştea-i deplină,
Doi ochi de Zeu veghează un licăr de lumină,
Spre Rai se-ntoarce-agale şi poarta o deschide
"Hai, Moş Bătran te scoala e vremea de colinde!"


La o căsuţă mică în margine de sat
Un băieţel colindă, privind pe geam ciudat
"Întinde-te copile, tu vrei de somn să mori?
Of, oameni-s bătrâni şi plâng de sărbători!"


Zăpada este tristă în negrul mat al nopţii
Se-aude-un clopoţel trezit din visul morţii
Şi luna se aprinde de unde-a îngheţat,
Un Moş calcă zăpada şi satul-a-nviat!


"Hai sat uitat te scoala, sunt Moşul lui Crăciun
Şi să pornim colinda pentru Isus cel bun
Să mergem pe la case călcând zăpada tristă
Căci bucurie este...şi Dumnezeu există..."


(Poezie scrisa de Livius dec.2004)

duminică, 18 decembrie 2011

CONFUZ

Ştiu
în sufletul de viscol 
ce zace-n multe ierni
domneşte iar pustiul
şi prinţ - e mutul ger.


Ştiu
în creierul zburdalnic
cei plin de gol şi fum
mai pâlpâie  ideea
a unui veşnic gând...


Credeam că am murit
că-s dus prin alte lumi
că mă plângea mămuca
că-s mort printre nebuni!


Arzând pe cripte negre
din capul de nebun
un felinar idee
îmi mai şoptea că sunt!


Sunt îngheţaţi şi norii
au ţurţuri din oţel
spre-o casă prăpădită
călcând zăpada tristă
mă-ndrept -
cu paşi greoi de lemn.


Spune-mi scumpă mamă
de la fereastra rece
mai zace-n mine viaţă,
am devenit poveste?
că de sunt mort în lume
tu trebuie să ştii
că m-ai crescut femeie
cu lapte şi pelin!
Mi-ai pus doar răni în suflet
şi-oceane de simţiri
de-ntreb confuz, măicuţă
sunt mort printre cei vii?


Confuz n-aud răspunsul
mă-ndrept spre cimitir
în el o maică plânge
pe fiul mort...sau viu.


(Poezie scrisă de Livius 26.10.2003)

miercuri, 14 decembrie 2011

Îngeraş de porţelan

Îngeraş de porţelan
Ce stai cuminte în vitrină
Pari abătut, fără elan,
De ce? Doar n-ai căzut în tină?!


Nu ştii că şi eu sunt născut
În ceruri şi lumină?
Dar nu ştiu înger ce-am făcut
De am căzut în tină!


Şi care Zeu m-a pedepsit
Din ceruri şi lumină
De vrea acum să mor cumplit
Prin bălării şi tină!?


Dar tu vei sta privind mereu
Cuminte din vitrină,
Vei fi considerat vreun zeu
Când eu mă sting în tină...


Of, îngeraş fără elan
Ce-aş vrea să uit de tină
Să mă prefac de porţelan
Cuminte în vitrină...


(Poezie scrisă de LIVIUS-14.06.03)

marți, 6 decembrie 2011

Legenda lui Moş Nicolae...



Moş Nicolae de astăzi,a fost un episcop născut pe teritoriul Turciei de azi(n.ca.280-d.ca.345)
Toate celelalte elemente biografice despre sfântul Nicolae ne vin din Legenda aurea a lui Iacob de Voragina, scrisă în 1264.
Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Mira ar fi fost unul din cei 318 participanți ai Conciliului de la Niceea.(Wikipedia)





joi, 1 decembrie 2011

La multi ani!


Cineva,foarte supărat pe lume şi viaţă îmi spunea că nimeni nu l-a întrebat dacă vrea să se nască român...şi are numai de suferit de pe urma asta...
Ei pe mine nu m-a întrebat nimeni, nici dacă vreau să mă nasc...Şi totuşi...uite că exist...într-un loc mirific...unde iarba e mai verde şi cerul mai albastru,unde copacii mă îmbrăţişează si vântul îmi spune o poveste...unde oamenii sunt mai frumoşi şi mai buni...Aici am învaţat sa râd, să plâng...aici am învăţat să spun te iubesc,mă scuzaţi,pardon...aici limba română a devenit un cîntec...Aici am învăţat să ajut, să salut si să mă comport omeneşte...Aici...in altă parte aş fi fost inutil...
La mulţi ani,România!
La mulţi ani,români!