vineri, 23 decembrie 2011

ZĂPADĂ TRISTĂ

Plângea un clopoţel cu clinchet de argint
Şi voci de îngeri albi mi se păreau că mint
Că minte lumea-ntreagă că moşul nu există
În case plâng copii,zăpada este tristă...


Plâng fulgii albi într-una şi-n vatră focul geme
Un strop de somn mai cade curgând încet pe gene,
Au aţipit şi brazii şi luna-a-ngheţat
Pe cerul plin de nori şi parcă încruntat.


Şi noaptea a căzut şi liniştea-i deplină,
Doi ochi de Zeu veghează un licăr de lumină,
Spre Rai se-ntoarce-agale şi poarta o deschide
"Hai, Moş Bătran te scoala e vremea de colinde!"


La o căsuţă mică în margine de sat
Un băieţel colindă, privind pe geam ciudat
"Întinde-te copile, tu vrei de somn să mori?
Of, oameni-s bătrâni şi plâng de sărbători!"


Zăpada este tristă în negrul mat al nopţii
Se-aude-un clopoţel trezit din visul morţii
Şi luna se aprinde de unde-a îngheţat,
Un Moş calcă zăpada şi satul-a-nviat!


"Hai sat uitat te scoala, sunt Moşul lui Crăciun
Şi să pornim colinda pentru Isus cel bun
Să mergem pe la case călcând zăpada tristă
Căci bucurie este...şi Dumnezeu există..."


(Poezie scrisa de Livius dec.2004)

Niciun comentariu: