vineri, 27 ianuarie 2017

Timp de lumină


Cad peste mine, franjuri de mătase albă,
Stele-n clopote, clopote în stele-s trase,
Funii de lumină peste barba mea se lasă
Şi-mi îngheaţă buza care mai rugase
Ceruri de lumină!


Cad peste mine, fulgi micuţi, vioi şi reci,
Lacrimile mele, îngeri bruni prin vene cresc,
Urme pe zăpadă, ies fantomele din beci
Şi-n mirosul acru, parcă văd cum împietresc
Sloiuri de lumină!


Cad peste mine, albe pene împărăteşti,
Sunt un zeu de gheaţă, gheaţă nasc pe unde trec
Care de lumină, muşcă-n văile cereşti
Pregătind războiul, fulgi şi ţurţuri mă petrec
Săbii de lumină!


Cad peste mine, gânduri albe de nebun,
Stele-n clopote, clopote vuiesc prin vânt,
Lacrimile mele sunt ghiulele pentru tun,
Fulgii de zăpadă fac cetăţi la mine-n gând
Ziduri de lumină!


Cad peste mine fulgi tăcuţi, apoşi şi moi,
Zeu pe metereze, sabia îmi strânge nori,
Aşteptând o luptă, atacat de calde ploi,
Simt în tălpi cum cresc, ghiocei şi alte flori
Şi voi fi lumină!

(Poezie scrisă de LiviuS -26.01.2017., foto-internet)