vineri, 23 decembrie 2011

Sarbatori fericite

Vă doresc tuturor sărbători de vis şi poveste...





ZĂPADĂ TRISTĂ

Plângea un clopoţel cu clinchet de argint
Şi voci de îngeri albi mi se păreau că mint
Că minte lumea-ntreagă că moşul nu există
În case plâng copii,zăpada este tristă...


Plâng fulgii albi într-una şi-n vatră focul geme
Un strop de somn mai cade curgând încet pe gene,
Au aţipit şi brazii şi luna-a-ngheţat
Pe cerul plin de nori şi parcă încruntat.


Şi noaptea a căzut şi liniştea-i deplină,
Doi ochi de Zeu veghează un licăr de lumină,
Spre Rai se-ntoarce-agale şi poarta o deschide
"Hai, Moş Bătran te scoala e vremea de colinde!"


La o căsuţă mică în margine de sat
Un băieţel colindă, privind pe geam ciudat
"Întinde-te copile, tu vrei de somn să mori?
Of, oameni-s bătrâni şi plâng de sărbători!"


Zăpada este tristă în negrul mat al nopţii
Se-aude-un clopoţel trezit din visul morţii
Şi luna se aprinde de unde-a îngheţat,
Un Moş calcă zăpada şi satul-a-nviat!


"Hai sat uitat te scoala, sunt Moşul lui Crăciun
Şi să pornim colinda pentru Isus cel bun
Să mergem pe la case călcând zăpada tristă
Căci bucurie este...şi Dumnezeu există..."


(Poezie scrisa de Livius dec.2004)

duminică, 18 decembrie 2011

CONFUZ

Ştiu
în sufletul de viscol 
ce zace-n multe ierni
domneşte iar pustiul
şi prinţ - e mutul ger.


Ştiu
în creierul zburdalnic
cei plin de gol şi fum
mai pâlpâie  ideea
a unui veşnic gând...


Credeam că am murit
că-s dus prin alte lumi
că mă plângea mămuca
că-s mort printre nebuni!


Arzând pe cripte negre
din capul de nebun
un felinar idee
îmi mai şoptea că sunt!


Sunt îngheţaţi şi norii
au ţurţuri din oţel
spre-o casă prăpădită
călcând zăpada tristă
mă-ndrept -
cu paşi greoi de lemn.


Spune-mi scumpă mamă
de la fereastra rece
mai zace-n mine viaţă,
am devenit poveste?
că de sunt mort în lume
tu trebuie să ştii
că m-ai crescut femeie
cu lapte şi pelin!
Mi-ai pus doar răni în suflet
şi-oceane de simţiri
de-ntreb confuz, măicuţă
sunt mort printre cei vii?


Confuz n-aud răspunsul
mă-ndrept spre cimitir
în el o maică plânge
pe fiul mort...sau viu.


(Poezie scrisă de Livius 26.10.2003)

miercuri, 14 decembrie 2011

Îngeraş de porţelan

Îngeraş de porţelan
Ce stai cuminte în vitrină
Pari abătut, fără elan,
De ce? Doar n-ai căzut în tină?!


Nu ştii că şi eu sunt născut
În ceruri şi lumină?
Dar nu ştiu înger ce-am făcut
De am căzut în tină!


Şi care Zeu m-a pedepsit
Din ceruri şi lumină
De vrea acum să mor cumplit
Prin bălării şi tină!?


Dar tu vei sta privind mereu
Cuminte din vitrină,
Vei fi considerat vreun zeu
Când eu mă sting în tină...


Of, îngeraş fără elan
Ce-aş vrea să uit de tină
Să mă prefac de porţelan
Cuminte în vitrină...


(Poezie scrisă de LIVIUS-14.06.03)

marți, 6 decembrie 2011

Legenda lui Moş Nicolae...



Moş Nicolae de astăzi,a fost un episcop născut pe teritoriul Turciei de azi(n.ca.280-d.ca.345)
Toate celelalte elemente biografice despre sfântul Nicolae ne vin din Legenda aurea a lui Iacob de Voragina, scrisă în 1264.
Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situației financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de maritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.
După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Mira ar fi fost unul din cei 318 participanți ai Conciliului de la Niceea.(Wikipedia)





joi, 1 decembrie 2011

La multi ani!


Cineva,foarte supărat pe lume şi viaţă îmi spunea că nimeni nu l-a întrebat dacă vrea să se nască român...şi are numai de suferit de pe urma asta...
Ei pe mine nu m-a întrebat nimeni, nici dacă vreau să mă nasc...Şi totuşi...uite că exist...într-un loc mirific...unde iarba e mai verde şi cerul mai albastru,unde copacii mă îmbrăţişează si vântul îmi spune o poveste...unde oamenii sunt mai frumoşi şi mai buni...Aici am învaţat sa râd, să plâng...aici am învăţat să spun te iubesc,mă scuzaţi,pardon...aici limba română a devenit un cîntec...Aici am învăţat să ajut, să salut si să mă comport omeneşte...Aici...in altă parte aş fi fost inutil...
La mulţi ani,România!
La mulţi ani,români!


miercuri, 23 noiembrie 2011

E TOAMNĂ IAR

E toamnă iar
ca şi-altă dată
şi-aceleaşi frunze
mor sub brumă,
şi-n cimitir 
parcă îngheată
şi crucile --
sub clar de lună...


E toamnă iar
copacii-s goi...
cu braţe lungi
din fier forjat,
se-ntind spre cer
şi parcă-ngână--
'o Doamne,nu-i păcat?!'


E toamnă iar
şi-n parcul vechi
copacii plâng
cu ţurţuri mari
căci într-un cuib
uitat de lume 
doi pui --
au îngheţat...


E toamnă iar
sub cerul rece
si stele de argint sclipesc
doi pui năuci
încă aşteaptă:
'o mamă,unde esti?!'


E toamnă iar 
ca-şi-altădată
stafii orfane trec hai-hui
că poate şi-or găsi şi mama
şi n-or mai fi
a nimănui!


E toamnă iar
şi iarna vine
şi-aceleaşi frunze 
dorm sub brumă
şi-n cimitir 
parcă îngheaţă
stafiile --
sub clar de lună...
(Poezie scrisă de Livius 08.2005)

luni, 14 noiembrie 2011

ZBOR

Trec...
visez si aud
prin falfait de aripi
cum mor
zdrobit de asfalt
cu aripi deschise...

(Poezie scrisa de Livius 06.1996)

duminică, 6 noiembrie 2011

ADRIAN PAUNESCU


Adrian Paunescu (n.Adrian Paun) s-a nascut la 20.07.1943 in Basarabia a fost un poet,publicist,textier si om politic.Paunescu este cunoscut mai ales ca poet - debutand in 1960 si ca organizator al Cenaclului Flacara   intre anii 1973-1985.Printre cei care au participat la cenaclu se numara Mircea Vintila,Doru Stanculescu,Valeriu Sterian,Dan Andrei Aldea,Florian Pittis,Anda Calugareanu,Tatiana Stepa,Victor Socaciu,Magda Puskas,Tudor Gheorghe,Nicu Alifantis,Ducu Bertzi,Vasile Seicaru,Hrusca,Iris,Phoenix,Loredana Groza,Irina Loghin,Benone Sinulescu si altii.
A murit la 05.11.2010 in urma unor complicatii cardiace,hepatice si renale la spitalul Floreasca din Bucuresti.
Mie personal imi este greu sa scriu despre un geniu si in materie de poezie Paunescu a fost si va ramane un geniu!Omul asa e sortit sa plece...insa poetul va trai vesnic!Trebuie sa fi stanca sa nu iti picure o lacrima citind 'Ruga pentru parinti' sau 'Repetabila povara'.Poate si stancile se prefac in praf pe versurile sale...Paunescu trebuie cautat in cartile pe care le-a scris in alta parte ar fi inutil sa cautam si pentru a sti ceva sau poate totul despre Paunescu e de ajuns sa citesti o poezie sau sa te uiti la cenaclu! A trecut un an fara omul Paunescu...sa dam insa cezarului,dreptul sau:






duminică, 23 octombrie 2011

Picturi pe apa

Nu mereu ai nevoie de pensule pentru a picta,uneori iti ajunge un varf de cutit...si asta se stie de mai bine de 2000 de ani cand lumea mai picta pe ape...Cele mai folosite tehnici sunt 'suminagashi' (probabil si cea mai veche) si 'ebru'(cea turceasca)Orginea acestei arte pare sa vina din China iar cele mai vechi lucrari sunt datate secolul al XV-lea.Tehnica este simpla: intr-o tava se amesteca apa cu diferiti agenti chimici(pe vremuri se extragea o substanta gelatinoasa din alge) pentru a ajuta vopseaua sa pluteasca.Si cum orice pictura este un unicat,modelul realizat se transfera pe un suport absorbant cum e hartia,materiale textile,etc,.Chiar daca compozitiile nu sunt foarte complexe tehnica folosita e mai mult decat inedita!



luni, 17 octombrie 2011

STARE APATICA

Ploua cu bruma de sticla-argintie
Cu ceata groasa si pustie,
Cu umed frig si ruginite frunze
Ploua cu tot,dar nu ploua cu muze...


Azi,o gheara rece pune stapanire
Pe coltul meu uitat de amintire!
E alba-n noapte foaia de hartie
Si ce? Oricum nu scriu o vesnicie...


Maine,natura devine albul perfect
Iar linistea cade,pur si discret,
Imi place si gandul ce moare in mine
Uitat si de rau,uitat si de bine...


As vrea pe cer sa urle nori
Sa vad cum mor,vitejii sori
Iar eu prin gerul cel mai dens
Sa mor tarziu si fara sens...

(Poezie scrisa de Livius:15.09.2003)

marți, 4 octombrie 2011

Spune-mi Doamne

Spune-mi Doamne

Spune-mi Doamne,
greseala ce-o port
de m-am nascut aici
unde e totul mort?!


Si-n care timpuri vechi
m-au blestemat strabunii
s-ajung ca sa traiesc
doar cand ma musca cainii?!


Si spune-mi pe ce stea
as mai gasi un loc
in care cersetor,
sa am si eu noroc?!


Trecutu-mi este ceata
iar viitorul--noapte,
cum poti cladii o viata
din urlet,plans si moarte?!


Pierdut te-ntreb,o Doamne,
cum ai putut sa sameni
pe-acest popas mirific
o lume fara oameni?!

(Poezie scrisa de Livius-21.09.04)

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Sclav

Sunt sclav
sunt sclav la un sclav
iar in minte-mi rasuna
lacrimile celor care spuneau
pleaca,sa fi sclav
in tara bogata!


Azi in nopti tarzii si nebune
aud lovind in ferestre murdare
aripi de vise intreband
cat de bogat e sclavul
care-si permite sclav?!


Sunt sclav
sunt sclav la un sclav
iar in zile negre si goale
ma aud in tacere-ntreband:
maine, da maine,
vei fi sclav la un sclav
sau rege la rege?!

(Poezie scrisa de Livius-19.07.04)

joi, 22 septembrie 2011

Toamna...

Cel mai pesimist om din lume(Emil Cioran) spunea:"Bruma de poezie care, de bine, de rau, invaluie acest pamant emana din toamna vesnica a Creatorului si dintr-un cer necopt pentru a-si scutura stelele.” Toamna pentru mine e mult mai mult,poate e totul...e artistul desavarsit...care poate sa ia toate formele,toate starile...poate sa fie in acelasi timp mut si galagios.mort si viu,incantator si pustiu,fericit si trist.Toamna e vantul care se transforma in muzica; muzica sublima si de ce nu,poate divina? Ce parere aveti?

Si totusi vine toamna-Adrian paunescu & Tatiana Stepa :



Septembrie-Aura urziceanu & Aurelian Andreescu :



Elegie-Stefan Hrusca :



Mircea Rusu Band-Romanta de toamna :



Cargo-Toamna :

marți, 6 septembrie 2011

Omar Khayyam (II)


Incertitudinile credinţei

Cât timp voi încerca să umplu cu pietre marea nesfârşită?
Dispreţuiesc şi libertinii, dar şi credinţa ipocrită.
Voi merge-n Rai sau în Gheenă? Dar mai întâi e-adevărat
C-aceste stranii ţări există? Care din voi le-a vizitat?
***
O gură parfumată arginţii mi i-a stors
Şi-ncrederea-Ţi în mine a năruit-o vinul.
Urmează Raiul? ladul? Mi-aştept senin destinul.
Căci ladul - cine-l ştie? Din cer, cine s-a-ntors?
***
Dincolo de pământ şi infinit,
Cătam să aflu cerul unde vine.
Şi-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Şi cerul şi infernul sunt în tine."

"Trăieşte-ţi clipa! Căciclipa-i viaţa ta!"

Viaţa se grăbeşte, rapidă caravană.
Opreşte-te şi-ncearcă să-ţi faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista şi astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…
***
Culege din viaţă tot ce-i surâs şi floare.
Serbează orice clipă! la cupa cea mai mare!
Alah nu ţine seama de vicii sau virtuţi.
Nu numără mătănii, nici ochii ce-i săruti.
***
Noi nu vom şti vreodată ce ne aşteaptă mâne.
Tu bucură-te astăzi! Atâta îţi rămâne.
la cupa şi te-aşează sub luna de cleştar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.

Suprema înţelepciune - detaşarea

Nu judeca pe nimeni, ci cată să-nţelegi.
Eu beau, dar aminteşte-ţi că ai şi tu păcate.
De vrei s-ajungi la pace şi seninătate,
Apleacă-te asupra durerii lumii-ntregi.
***
Nu am cerut să fiu. Mă străduiesc
Să trec fără uimire sau mânie.
Plecând, nu-ntreb pe nimeni dacă ştie
Ce-a fost popasul straniu pământesc.
***
Plângea un strop de apă: "Sunt despărţit de Mare!"
Zâmbi atuncea Marea: "Noi suntem totul. Oare
Supremul zeu nu-i unda? Deşi suntem departe,
Un punct ce nu se vede abia de ne desparte."
***
Zădarnic cercetasem şi cărţi şi înţelepţi
Şi-am întrebat la urmă şi cupa: "Ce va fi
Când am să plec din lume?" Ea gura îşi lipi
De-a mea: "Bea vin! Din moarte n-o să te mai deştepţi."
***
Tu te hrăneşti cu fumul sărac din vatra lumii.
Cât o să-ţi chinui mintea cu-a fi şi a nu fi?
Nu-ţi irosi câştigul de fiecare zi
Cârpind la zdreanţa vieţii pe care-ai s-o dai humii.

Poezia absolută

Noi suntem sensul unic al veşnicului Faur
Şi noi esenţă primă din ochiul său curat.
Al lumii cerc l-aseamăn cu un inel de aur
În care omul este rubinul încrustat.
***
Când te-a secat de lacrimi viaţa care doare,
Gândeşte-te la roua din geana unei flori.
Şi când ai vrea ca noaptea din urmă să coboare,
Gândeşte la trezirea unui copil în zori.
***
Priveşte cedrul mândru! Atâtea braţe are!
Dar nu ca să cerşească, ci ca s-adune soare.
Şi limbi nenumărate au nuferii şi crinii.
Vorbesc însă limbajul tăcerii şi-al luminii.

joi, 1 septembrie 2011

Vis

Acum cateva zile citeam pe net ceva de Pablo Picasso si mi-a sarit in ochi urmatoarea fraza 'Fiecare copil e un artist!Problema e cum sa ramai artist dupa ce cresti?' Greu...foarte greu...Azi din pacate si cei care ar putea devenii artisti nu mai pot! Imi pare rau dar asta e din cauza parintilor, care prefera sa il trimita la calculator sa se joace decat se se ocupe de ei...si e pacat...Asta e societatea de azi,ne-a trasat un drum si noi mergem ca vitele pe el! Primeaza instinctele,burta sa fie plina...de suflet nu ne mai ingrijim! Nu stiu cum ar arata o lume numai cu artisti, mai buna, mai rea?Cred ca nici nu mi-as dorii...Dar stiu cum arata o lume plina cu animale...si  nu imi place! Constantin Brancusi spunea: 'Cand nu mai suntem copii,suntem deja morti!' Si din pacate pentru noi, avea dreptate....


VIS


Dimineata
scuturandu-mi roua
de pe trup
pornesc pe cararea
unui soare
mirat de Pamant!


Calcand betonul incins
voi transpira
in lacrimi de sare
mirat de oameni
cu miros de stafii...


In noapte 
voi recita poezii
unei luni mirate
ca mai exista
un suflet de copil!


Intr-un tarziu,
pe fosnetul unei paduri uscate
voi adormii pe perna tare
a unui pat de lemn
visand
ca toti copiii
recita poezii!

(Poezie scrisa de Livius, 27.08.11)


duminică, 28 august 2011

Omar Khayyam


S-a nascut la 18 mai 1048, in Persia(azi Iran) pe numele sau complect Omar Ghiyat at-Dib Abu I-Ftah Ibrahim al-Khayyam intr-o familie de fabricanti de corturi.Kayyami insemnand de astfel 'fabricant de corturi' nume pe care il va folosii in amintirea tatalui sau.Isi face studiile cu marii invatati ai Imperiului Persan ca Seic Mohamed Mansuri si Imam Mowaffag de Nisapur.
A fost poet,matematician,filozof,medic si astronom,fiind si directorul observatorului Marv unde a si efectuat pe la 1074 reforma calendarului musulman,calendar mult mai precis decat cel Gregorian,aparut 5oo de ani mai tarziu!Foarte apreciat in lumea musulmana (a fost medicul si astronomul curtii regale) Omar  a devenit foarte cunoscut in Evul Mediu datorita studiilor in domeniul matematicii si fizicii,lucrarea cea mai importanta fiind un tratat de algebra!
Moare la 4 dec 1131.
In Europa va deveni cunoscut la aproape 700 de ani de la moarte,cand opera lui poetica o va eclipasa pe cea de matematician si om de stinta! Omar Khayyam a scris doar rubayat (catren persan) zugravind in 4 versuri,stari la care altii ar folosii un ocean de cuvinte...Rubayatul are o forma deosebita,versurile 1,2 si 4 rimeaza intre ele, iar versul 3 ramane alb, avand rolul de a sublinia idea esentiala a catrenului.

Autoportret:

Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
***
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă:curat am fost în toate.

Prefacerea eternă:

Aceste ornamente pe cupa delicată
Un băutor le-nscrise cu mâna-nfrigurată.
De dragul căror gene le-a vrut aşa de fine?
Şi-o să le sfarme, poate, îndurerat - de cine?
***
Olarul stă în faţa roţii. Cântă.
El modelează şolduri şi ulcioare.
El cranii mândre de sultani frământă
Şi ofilite mâini de cerşetoare.
***
De mii şi mii de veacuri se-nvârt în spaţii aştrii,
De mii şi mii de veacuri zori şi-asfinţituri sunt.
Să calci uşor, căci, poate, fărâma de pământ
Pe care-o sfarmi - alt'dată era doi ochi albaştri.
***
Hain, am spart paharul de-o lespede aseară. 
Dar mi-am întors privirea cu groază şi ruşine.

 Şi-am auzit din ţăndări mustrarea lui amară: 
” Am fost asemeni ţie, vei fi şi tu ca mine".
***
Fii vesel, căci tristeţea o să dureze pururi!
Mereu aceleaşi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.


Vanitas vanitatum:

Ce-s oamenii? Podoabe ce-atârnă din tărie.
Sosesc, se duc şi iarăşi sosesc aici sub soare.
Din buzunarul humei şi-a cerului cutie
Mereu făpturi s-or naşte, căci Dumnezeu nu moare.
***
Cereasca boltă pare o magică lanternă
Şi soarele e lampa. lar lumea e-o cortină
Pe care defilează în hora lor eternă
Imaginile noastre - răni negre în lumină.
***
Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă

Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.
Şi ieri şi mâini şi astăzi iluzii sunt şi ceaţă.
Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie.
***
A' lui Bahram palate refugiu-s de gazele.
Unde cântau fecioare pândesc lei singuratici.
Bahram, neîntrecutul la prins măgari sălbatici
Sub trei movile doarme. Măgarii pasc pe ele.

Fatalitatea:

O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând.
***
Când eşti sortită zilnic prin zodie cerească
Mâhnirea şi durerea mereu să te lovească,
O, inimă, poţi spune, în piept de ce-ai venit?
Şi pentru ce pleca-vei rănită la sfârşit?

Imposibilitatea cunoaşterii:

De ce toţi înţelepţii şi sfinţii, dând cu gura
În a vorbi de lumea din cer, - s-au dovedit
Profeţi doar ai minciunii? Dispreţu-a desminţit
Cuvântul lor, iar gura le-a astupat-o zgura.
***
Pe-un înţelept bătrân l-am întrebat:
"Ce ştii despre acei care-au plecat?"
"N-au să se-ntoarcă-n lume niciodată.
E tot ce ştiu. la cupa şi-o bea toată!"
***
Am întrebat Savantul şi-am întrebat şi Sfântul
Sperând c-au să mă-nveţe suprema-nţelepciune.
Şi după-atâta râvnă atât se poate spune:
Că am venit ca apa şi-o sâ plecăm ca vântul...

Nimicnicia şi absurdul vieţii:

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum - ce sens plecarea?
***
Când am să plec din lume n-au să mai fie flori,
Nici chiparoşi, nici buze, nici vin cu-arome fine.
Nici zâmbet, nici tristeţe, nici înserări şi zori.
Nu va mai fi nici lumea - căci gândul meu o ţine.
***
Durere şi mâhnire în lumea nesfârşită,
Cu mii de taine plină - alt lucru n-am găsit.
Ai vrut mai mult să afli, o, inimă-ostenită,
Dar astâzi, la plecare, nu ştim de ce-am venit.
***
Prisos de strălucire eu lumii n-am adus.
Tot ce mă înconjoară - de mine-i mai presus.
Nedumerit şi singur mă-ntreb neîncetat:
De ce-am venit pe lume? De ce sunt alungat?


(va urma...)




luni, 22 august 2011

Spune-mi...

Spune-mi iubito,spune-mi
De ce e cerul fara nume
Spune-mi,iubito,spune-mi
De ce-i pamantul fara lume...
*****
Suntem singuri dar atat de impliniti,
Dansam prin ploi,razand cuminti
Cum florile in dansul lor
Ne imita,prin fosnetul codrilor!


Spune-mi iubito,de unde atata fericire
De unde zace-n noi atata implinire
Sopteste-mi te rog,o poveste
Sa aflu si eu,in lume ce mai este!


Suntem singuri,de ce e gol pamantul
De ce port eu un nume si ce este cuvantul?
De ce ne iubim si ce e dragostea,
De ce mereu iubito,privesti aceasi stea?
*****
Spune-mi iubito,spune-mi
De ce-ai plecat in alta lume
Spune-mi,iubito,spune-mi
De ce sunt gol si fara nume...!?

(Poezie scrisa de Livius-21.07.03)

luni, 8 august 2011

Casa memoriala

Uneori ma intreb ce va ramane dupa mine...o carte,un vers...o soapta...sau nimic?
Casa memoriala


-Aici domnilor,
in aceasta incapere
este un orologiu vechi
care masoara timpul
prin vechi poeme!


Aici, langa orologiu
ingerii tineau
rime in palme
si timpul plangea
cu siroaie de versuri!


Acest orologiu vechi
fara cifre
e opera unui poet
pe care timpul l-a ingropat
in ziduri de strofe!


Aici a inceput litera
din timpul fara vorbe
a unui poet mut
ce a umplut calimara-
cu sangele lui!


Da, domnilor
nu mai stim
cum se numeste poetul,
nici nu conteaza
pentru ca in aceasta incapere
este un orologiu...vechi...

(Poezie scrisa de Livius 19.03.2005)

vineri, 5 august 2011

Ratacind printre voi....

Am colindat poteci stiute
Am fost la mari,am fost la munte
Si-am ratacit pe cai straine
Dar n-am gasit--un loc ca mine!


Am stat in drum in cort si vila
Cu oameni multi si mi-a fost sila
Am stat aici si-n tari straine
Dar n-am gasit--un om ca mine!


Acum picioarele mi-s grele
Si sunt satul de-atatea rele
Si visele s-au frant demult
Eu nu mai pot--e mult prea mult!


As vrea in flutur sa ma fac
Sa umblu-o zi;apoi sa tac
Si adormit pe-un colt de stea
Sa uit ce rea e lumea mea!

(Poezie scrisa de Livius,17 mai '06)

marți, 2 august 2011

Ce rost ?

Ce rost?


E atata trecere, iubito
Incat nu stiu daca mai sant
Dar oare eu s-au tu, iubito
Am fost vreodata pe Pamant?


*****


Am petrecut o vara poate
In parcul unor plopi batrani,
Un an intreg si inca-o noapte
Am fost straini,am fost pagani!


De ce sa ne-ntalnim acuma
Dupa atata timp pierdut,
Am mai gasi din noi doar huma
Si-un streang ce Iuda l-a vandut!


Nu ma cunosti--si nu te stiu!
Ce rost mai are incercarea
Sa vad din nou un parc pustiu
Si sa-ti salut din nou plecarea?!


*****


E atata trecere, iubito
Incat  nu stiu daca mai sant
Dar oare eu s-au tu, iubito
Am fost vreodata pe Pamant?

(Poezie scrisa de Livius,sept '97)

luni, 25 iulie 2011

Magda Isanos

S-a născut la Iasi(17.04.1916) ca fiica a lui Mihai si a Elisabetei Isanos,de profesie medici.A fost  poeta,prozatoare si publicista A urmat liceul in Chisinau apoi dreptul si filozofia la Iasi. A profesat pentru scurt timp avocatura la Iaşi.Debuteaza in 1932 cu versuri in revista Licurici.In timpul vietii publica un singur volum de versuri.A fost sotia lui Eusebiu Camilar.Se stinge din viata prematur,la Bucuresti(17.11.1944) in casa parintilor ei.
Un foarte scurt istoric,deoarece,despre Magda Isanos nu se poate vorbi! Despre ea pot vorbi doar fluturii si pomii...si versurile ei...


                                                        In diminetile clare

Uneori, în diminetile clare,
ma uit drept în soare râzând
si nu pot crede c-am sa mor în curând;
viata mea suna înalt, fara-ntristare.

Cred în ea, cred în numele ei
si-n colorile-anotimpului meu,
zvelta ca mestecenii, mereu,
sa freamat as vrea în soarele-acesta dintâi.

Poate nu va fi seara, poate nu va cadea
în putred octombrie fruntea-mi aprinsa;
în gluma pun mâinile mele pe piept si zic
viata e stinsa de mult, viata e stinsa…

Însa mai plin decât gradinile-n vara,
sângele meu suna atunci ridicând
o dulce-aurora-n obrajii de ceara:
o, nu-i adevarat c-am sa mor în curând…
 

                                                Frumoase-s campiile vietii....

Frumoase-s câmpiile vietii,
frumoasa primavara de aur;
ci eu se cuvine sa plec înainte
de-a-ntomna în padure.

Se cuvine sa plec înainte
de-a vedea miezul zilei,
când nu s-au copt înca perii varateci
si grâul nu suna.

Frumoase-s câmpiile vietii.
Întorc capul sa mai vad înca o data
ceea ce ani în sir am privit;
ceea ce siruri lungi de ani n-am sa mai vad.
 
                                                  Murim...ca maine

E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, -atâta soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o sa fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

vineri, 22 iulie 2011

De ce cumpar cuvinte?

De ce cumpar cuvinte? De ce are acest blog un nume asa ciudat? Poate era mai simplu sa ii spun blogul poetilor,art poetica,arta pentru suflet etc.,dar nu am vrut sa sune pompos,pentru ca nu e!Si mai presus de toate,eu am nevoie de cuvinte!Nu pot traii fara cuvinte,am nevoie de ele,de mangaierea lor...



Cumpar cuvinte din lumea cea mare,
Cumpar silabe de pe-ntregul pamant
Cumpar si vorbe coapte la soare
Si cumpar tacerea din ochii de sfant.

Cumpar cuvinte de noapte si fum
Sub luna pictata cu frunze de laur.
Cumpar cuvinte pierdute pe drum,
Cumpar cuvinte de-argint si de aur!

Cumpar cuvinte ce pot sa se-ndoaie
Cumpar cuvinte de la zeii pagani,
Cumpar cuvinte,sterse de ploaie,
Cumpar cuvinte aruncate la caini!

Cumpar cuvinte,murdare si slute,
Cumpar cuvinte de sare si dulci
Cumpar cuvinte de aripi infrante,
Cumpar cuvinte de roua si fulgi.

Cumpar cuvinte din tot ce e sfant,
Cumpar cuvinte brumate de soare
Cumpar aiurea de pe-ntregul pamant
Si cu tacerea mea le voi zidi-n altare!

(Cumpar cuvinte,poezie scrisa de Livius 11iun20
11)

joi, 21 iulie 2011

Atentie,incepem...

Acesta e inceputul sau mai bine zis un pariu...un pariu cu mine,un pariu pe care mi-am propus sa il castig! Se spune ca romanul s-a nascut poet...dar a devenit inginer sau om de afaceri...totusi vreau sa cred si trebuie sa cred ca mai sunt romani care iubesc poezia si arta in general! Cu siguranta nu toti isi pied timpul pe net cu filme deocheate,unii au nevoie de liniste si sensibilitate...si chiar daca nu recunoaste nimeni,toti avem nevoie de ARTA! M.Cartarescu spunea ca "arta e un razboi in care esti singur impotriva tuturor!" Sa fi poet,sculptor,pictor,sau simplu om care iubeste frumosul nu e ceva invechit si demodat...fiecare poet isi are epoca lui si fiecare epoca isi are poetii ei! Acest micut blog va contine arta fotografica,pictura,poezie scrisa de mine si poeti consacrati....si pentru a nu fi singur impotriva tuturor...astept pe cei interesati sa contribuie cu versuri,pictura,fotografie si tot ce tine de frumos sa ma contacteze pentru a putea fi publicati pe blog si nu uitati pentru orice realizare primul pas este curajul...deci,atentie...incepem....