vineri, 28 februarie 2014

Vers pentru cenuşă

Poeţilor care şi-au rupt,aruncat sau dat foc,cateodată poeziilor...


Am aruncat în foc o foaie de hârtie,
Am vrut, am vrut ca nimeni să nu ştie
Că pe ea, din inimă, prin mână s-a scurs,
Versuri prea triste într-un fel de discurs...

Şi foaia a ars, mirosind a viaţă de lut
Iar prin fumul cel alb, gândul meu s-a pierdut,
Prin jocul de foc, versul meu a ars şi s-a stins,
Ca şi cum n-am trăit, ca şi cum nu l-am scris...

De mâine voi arde toate versurile mele,
Cenuşa va urca în rugi către stele
Şi Doamne mă iartă, şopti-voi în barbă,
Nu am crezut în oameni cât am crezut în iarbă!

Nu voi lăsa nimic, nimic din ce-am fost
Doar un mormânt uitat dintr-un timp fără rost;
Iar în jocul de foc doar cerul să ştie
C-am ars cândva un vers pe-o coală de hârtie!

Da, am aruncat în foc, în soba de fier,
Versuri prea triste dintr-un timp efemer
Că prin soba de fier, şi eu, parcă m-am scurs,
Spre stele albastre într-un final de discurs!


(Poezie scrisă de LiviuS-22.01.2014)

duminică, 16 februarie 2014

Măicuţă bătrână


Isus te cheamă în alb îmbrăcat,
Măicuţă bătrână cu mere în mână
În alb te îmbraci şi-n lacrimi cristal,
Îmi dai nişte mere, sărutul din urmă
                   Şi mergi spre albă lumină...

În mână cu mere cu spini şi nuiele,
Rămân să îndur plutind printre stele
Dar nu sunt stele sunt jocuri de iele,
Şi-am sufletul lin înecat în pelin
                   Rămân, rămân şi nu e senin...

Doar noaptea în visul-leşin
Şi-n păr cu albe petale de crin,
Apari în faţă şi-mi dai o povaţă:
'Aruncă păcatul şi spinii din braţe,
                   Şi intră-n lumină !'

(Poezie scrisă de LiviuS în iun.,1996)

sâmbătă, 15 februarie 2014

Blestem


                                                   Să crape ziua în noapte
                                                     să ardă şi apa în foc
                                              şi îngeri să blesteme-n şoapte
                                               pe cei ce-au scăpat de potop!

                                                   Să crape şi inima-n omul
                                                    ce arde tămâie la sfinţi,
                                             tulburând diavoleşte şi somnul
                                           pe care-l doarme, bătrânii părinţi!

                                                  Să crape şi zid de biserici
                                              şi morminte de oameni cuminţi,
                                                  să ardă şi robe de clerici
                                           când se-nchină, minţind pe la sfinţi!

                                                 Să crape puroiul din lume
                                                  să ardem cu toţii în vânt,
                                                 să nu mai existe nici urme
                                               c-am fost cândva pe pământ!

                                                Şi-apoi din cenuşa fierbinte,
                                            renaşte-ne într-un singur cuvânt
                                                nu humă, ci îngeri Părinte,
                                             aşa, va fi mai frumos pe pamânt!
(Poezie scrisă de LiviuS-2009)


luni, 10 februarie 2014

Joc matematic

Fiind elev
pe banca de cristal a vieţii
am făcut o analiză
cu nişte numere reale.
Dintr-o sumă totală
m-am luat pe mine,
şi-a rămas minus infinit,
o ecuaţie cu o necunoscuta.
Atunci am făcut construcţii
în spaţiu şi semispaţiu
un fel de hartă a cerului
şi-a vieţii mele;
am calculat aria laterală şi totală
a unui con circular drept
cu vârful către cer,
aşa,
ca să-mi aflu perpendicularitatea
în spaţiu...
am pus un radical
şi mi-a dat o barbă albă de infinit.
Cu un toiag am urcat
panta unei drepte oblice,
am scris hiperbola
şi am desenat parabola
am pus minus
şi mi-a dat o eclipsă...
Am pus plus
la nişte funcţii continue
am permutat nişte deterninanţi
şi mi-a dat o viaţă
o matrice ireversibilă
Sunând clopoţelul,
am mai făcut o rotaţie de centru
şi am înmulţit elementele de analiză
la geometria analitică,
împărţind totul la algebra superioară
am pus egal
şi am găsit un mort fericit
pierdut undeva
către plus infinit...

(Poezie scrisă de LiviuS-14.01.03)