pe banca de cristal a vieţii
am făcut o analiză
cu nişte numere reale.
Dintr-o sumă totală
m-am luat pe mine,
şi-a rămas minus infinit,
o ecuaţie cu o necunoscuta.
Atunci am făcut construcţii
în spaţiu şi semispaţiu
un fel de hartă a cerului
şi-a vieţii mele;
am calculat aria laterală şi totală
a unui con circular drept
cu vârful către cer,
aşa,
ca să-mi aflu perpendicularitatea
în spaţiu...
am pus un radical
şi mi-a dat o barbă albă de infinit.
Cu un toiag am urcat
panta unei drepte oblice,
am scris hiperbola
şi am desenat parabola
am pus minus
şi mi-a dat o eclipsă...
Am pus plus
la nişte funcţii continue
am permutat nişte deterninanţi
şi mi-a dat o viaţă
o matrice ireversibilă
Sunând clopoţelul,
am mai făcut o rotaţie de centru
şi am înmulţit elementele de analiză
la geometria analitică,
împărţind totul la algebra superioară
am pus egal
şi am găsit un mort fericit
pierdut undeva
către plus infinit...
(Poezie scrisă de LiviuS-14.01.03)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu