Şi plin e pământul de praf şi rugină,
Şacalii mai lartră şi îngerii tac
Şi singur din om într-un clopot mă fac!
Şi singur mai strig un fel de vecernii
Lăsaţi să cadă albul şi liniştea iernii,
Liturghii cunoscute să-mi cadă pe frunte
De ce nu ninge aici, de ce doar la munte?
Mă fac că sunt clopot şi toacă îmi zice
Cafeaua de maslu, îngheaţă-n ibrice,
Dă Doamne iarnă, ca un clopot de gheaţă
Prin albul cel pur să-mi caut o viaţă!
Sunt singur, din acatist mă fac rânduială,
Utrenia-mi cade ca un fel de tristă spoială,
Canonul de vis, îl fac în ceasul de noapte...
Au, se fac părăstase, înainte de moarte?!
Şi singur mai strig un fel de vecernii
Şi clopot mă fac în clopotul vremii
Privegherea-mi ajunge prin vântul uscat,
Ninge! Singur şi trist prin iarnă-am plecat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu