Eu sunt copilul înfiat de o mămică,
Eu sunt copilul dezarmat de un cuvânt
Şi sunt copilul care încă se ridică,
Dintr-un castel de moarte, peste vânt!
Eu pot să zbor în toamna asta rece
Când focurile ard şi ne ucid,
Când moartea peste ţara noastră trece
Şi viaţa noastră alţii o decid...
Lăsaţi-mă să fiu ce-am fost mereu,
Să scriu o poezie şi să tac,
Să cred că dorm în piept la Dumnezeu
Şi din cuvânt un soare pot să fac!
De ce-mi furaţi hârtia şi creionul
De ce la oameni le furaţi şi viaţa,
De ce în joc ucideţi doar pionul
De-atâta moarte nu vă-apucă greţa?!
Deci pentru cei ce nu mai au mămică
Şi pentru cei ce-s singuri pe pământ,
Voi fi copilul care încă se ridică
Dintr-un castel de moarte peste vânt!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu