miercuri, 19 decembrie 2012

Iarna unui sărac

Motto:Nu poţi fi fericit când lângă tine, plânge un om...
Acum când a sosit iar vremea
În hore largi ca să te prinzi,
Tristă, săracă, mută-i lumea
Şi-atunci, atunci ce să colinzi !?

Nu ai nici haine, nici căldură,
Nu ai nimic din ce-ai fi vrut
Şi-ţi pare viaţa tot mai dură,
Colindul ţi se frânge-n gât...

Cu flori de gheaţă, stai în geam
Nu vezi, n-auzi că eu te strig,
Ai vrea să spui: am viaţă, am!
Dar nu mai poţi, nu poţi de frig...

Te rogi încet la Domnul Sfânt,
Să-ţi picure căldură-n suflet
În casa ta din crud pământ,
Leşini, leşini cu chipu-n zâmbet !

În vis, toţi îngerii-s voioşi
Şi Moş Crăciun cu traista plină,
În foc troznesc butucii groşi
Ţi-e cald acum...şi e lumină...
(Poezie scrisă de LIVIUS-dec.,2004)

3 comentarii:

arlechinul trist spunea...

Frumoasă poezia. Sensibil ca de obicei. Fi binecuvântat! Sărbătoarea Nașterii să te găsească voios și cu inima plină de pacea visului frumos!

ionelabejenaru spunea...

o poezie impresionanta si plina de durere ...esti nemarginit prin fizionomia propriului suflet...cresti si devii din ce in ce mai mare...felicitarile mele cu ocazia sarbatorilor de iarna

Livius spunea...

Iata ca am mai ajuns si eu pe blogul meu:))
ms de urari...si voua un an bogat in toate;)