Se duc bătrânii dintre noi
Şi-atâta soare intră-n cripte,
Încât în lumea de apoi,
Lumina scrie cu cuvinte...
Luntraşul pleacă mormăind,
Deasupra unui râu în spume
Şi barca trece scârţâind,
Spre lumea dincolo de lume...
S-a dus acum o biată mamă,
Luntraşul mormăind tot trece
Şi ochii mei se-opresc în vamă,
Şi eu...eu nu o pot petrece...
-Ridică-te din scânduri ude,
Aici vei fi la fel de vie;
Din poarta raiului se-aude:
-Bine-ai sosit, intră Marie!
Se duc bătrânii dintre noi
Şi-atâta zâmbet intră-n cripte,
Încât în lumea de apoi
Şi soarele...e din cuvinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu