E ciudat prin anii aştia grei
De ce mereu, de oamenii, stai aproape
Şi iei aşa sărind, pe cine vrei ?
Pe ce criterii scrii tu în agendă?
De ce un tânăr e egal cu moş ?
Ne-am dat cândva, noi vieţile-n arendă,
De ne culegi acum ca fructele în coş ?
Atât de simplu, dacii te-au învins o dată
În faţă îţi râdeau la 'n-mormântări,
De-atunci pe neamul meu ai pată,
De sufli-n noi ca-n simple lumânări !
Dar totuşi "unde sunt cei care nu mai sunt"
În ce mister sau lume i-ai ascuns ?
Şi ce vom face noi şi cât de crunt,
Ne vom topii de dor şi căutând răspuns ?
Da, e ciudat s-aud de tine Moarte,
C-ai apărut ca umbra fără grai,
Că într-o zi ai să mă duci departe
Şi-am să-nţeleg, ce scop în lume ai !
(Poezie scrisă de LiviuS-22.05.2013)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu