duminică, 2 iunie 2013

Tu eşti...

Am aflat că azi pe pământ
Ca un vis dintr-o veche poveste,
Tu exişti, şi eu, încă sunt 
Fiind totul din puţinul ce este...

Eşti scoica din steaua de mare,
Eşti vaporul din ancora rece
Eşti cerul din norii cu soare,
Eşti statul din vântul ce trece!

Eşti pomul din floarea ce moare
Eşti cuibul din oul ce naşte,
Eşti cuptorul din pâinea cea tare
Eşti Crăciunul ce moare în Paşte!

Eşti pădurea din bradul cel verde
Eşti câmpia din firul de iarbă,
Eşti visul ce creşte şi crede
Gânduri pierdute prin barbă!

Eşti eternul din mijlocul morţii
Eşti apă de zbor pentru peşti,
Şi aşa au fost astăzi sorţii
Eu să plec când tu încă eşti !

(Poezie scrisă de LiviuS-22.05.2013)

7 comentarii:

Catalin spunea...

Astazi , bloguind am dat peste poezii frumoase, amuzante si serioase, ce zi !

C. spunea...

<3!

Anonim spunea...

Pentru cine mulțumești că există ?

Arlechinul Trist spunea...

Prietene și frate, am citit poezia aceasta cu înfrigurare; aproape că am înfulecat versurile și am lacrimi în suflet... Sunt din ce în ce mai fericit că te cunosc, și mai recunoscător lui Dumnezeu că mi-a dăruit să exist privind Steaua ce-mi ești, mulțumindu-mă cu lutul ce sunt. Te îmbrățișez frățește de pe malul bătrânului fluviu.

Livius spunea...

Catalin daca sunt frumoase e ok cat despre amuzante sau serioase...depinde de starea fiecarui cititor..

Anonimule...eu am scris cu gandul la iubita mea dar la fel de bine poate fi si pentru o mama, un frate sau un prieten...

Arlechinule...steaua ce-mi esti,lutul ce sunt...numai tu putea sa fi asa profund...la fel imbratisari de pe maluri de mures...

ionelabejenaru spunea...

de fiecare data cind citesc blogul ramin impresionata de genialitatea creatiilor tale si cu siguranta nu sint singura persoana care se bucura, se bucura ,,ca esti,,

Livius spunea...

ionela sentimentul e reciproc:)
citesc cu placere blogul tau