M-ai roagă-te părinte!

M-ai roagă-te părinte cum se roagă

copacii verzi să cadă-n trupul lor

un strop de hrană

dintr-un nor ce trece

peste pământul ăsta

atât de muritor

M-ai roagă-te părinte cum se roagă

bătrâni părinți uitați în casa lor

cu ochii-n geam 

și crucea pe perete

cu suflete uitate 

în trupuri care dor

M-ai roagă-te părinte cum se roagă

și câinii să-și primească osul lor

de la stăpânul 

care pleacă-n grabă

bolnav de tot

să doarmă pe un nor

M-ai roagă-te părinte cum se roagă

toți canceroșii lumii urlând speranța lor

că-n ochii lor de ceară

și mâine o să vadă

că soarele răsare

și ei încă nu mor

M-ai roagă-te părinte cum se roagă

orfanii toți pentru părinții lor

sperând că Dumnezeu

o să-țeleagă

acest pământ bolnav

și totuși visător

M-ai roagă-te părinte 

cum se roagă...

(Poezie scrisă de Liviu Simihăian 23.02.2019--foto-internet)

La mulți ani!

 

Kalimera! La mulți ani!

Țipăt scurt de pelicani,

Îți urez o viață plină

Ca un sâmbur de măslină!

Toamnă e și frunze pier,

Lângă o mare cât un cer,

Ochi căprui și ochi albaștrii

Ne-om găsi și sus pe aștrii!

Frate mic și frate mare,

Zile bune , zile-amare, 

La mulți ani, un ouzo rece

Orice vine, cândva trece!

Azi e toamna așa divină,

Râu nebun, Dunăre lină

Mare neagră, mare-albastră,

Să trăiți Măria-voastră!

Kalispera! La mulți ani!

Hai să devenim vulcani,

Să facem versuri cu spume

Și să le-aruncăm în lume!

Thasos 2025

Înainte să te fi născut

 

Înainte să te fi născut

ce ai fost tu

stea frumoasă

pe un cer ce greu oftează

sau cremene ce stă de pază

la pruncii care-n somn visează?!

Înainte să te fi născut

ce ai fost tu

fulger ce ară pe cer

sau lacrimă ce cade stingher

pe obrazul vesel de mamă?!

Dar ce-am fost eu de am putut

să te cunosc

încă

înainte de a te fi născut

poate am fost două silabe

în cuvântul cu care a început

și îngeri

și viață

și moarte?!

Dar ce-ai fost tu

ai fost cer 

ai fost pământ

înainte

înainte să te fi născut?!

(Poezie scrisă de LiviuS,.03.10.24,. foto -internet)

Chilia cu balansoar

 

Cafeaua știu că stă pe masă

Și niște trepte-ncet le urc,

Chilia-i plină pe perete

De sfinți pe care nu-i salut...

     ###

În colț stau niște scânduri drepte,

Un pat improvizat aș spune,

Pe geam cuvinte stau s-aștepte

Un cititor fără de nume...

Tămâia urcă-n rugi spre cer 

Și balansoarul se tot mișcă,

Tăcerile se nasc și pier,

Nimic din tot, nu se explică!

Și stau mirat și-ntreb în gând,

A fost părintele sau sfinții?

Cine se leagănă, rugând,

Să-i odihnescă iar părinții?!

Ori poate însuși Dumnezeu,

A coborât s-asculte ruga

Părintelui când îi este greu

Și când rugând își mușcă buza...!?

Și vin și plec și plec și vin

Candela arde lângă cană,

Nu-mi pare leagănul divin,

Ca un ateu nu bag de seamă...

     ###

Cafeaua știu că stă pe masă

Și niște trepte-ncet le urc,

Chilia-i plină pe perete

De sfinți care îmi spun: salut!

Dacă nu mi-ai face cafeaua

Eu nu aș deranja nici sfinții....

La mulți ani!

 

Uite încă-un nod pe ață

Îl mai punem pe la tâmple

Și născând ca toamna--viață,

Sufletele ni se umple...

Chiar de azi miroase-a moarte

Și toți oamenii, jelesc

Noi simțim că se mai poate;

Să iubești și să iubesc!

Și de n-o mai fi lumină

Și toți serafimii, tac

N-om privii o stea străină,

C-ai în ochi, luciri de dac!

Astăzi toamna naște ceață,

Frunze verzi s-au răstignit

Și de părul tău se-agață,

Nor prea alb, încremenit...

Dar nu-i bai că trece timpul

Cât mai ești și cât mai sunt,

Poate vei atinge scopul:

Cel mai bun de pe pământ!

Și-acum frate îmi permite,

În graiul dulce ce-l vorbesc

C-ardeleanul îți transmite:

No, bine! Și te iubesc!

(Poezie scrisă de LiviuS-03.10.2022-foto:personale)

Scrisoare pe frunze

Eu n-am uitat că astăzi pică frunze

Și frunză într-o vreme ai să te faci

Și n-am venit acum târziu cu scuze

Dar...am fost plecat, ca să mai tai copaci!

Mai evadez din lumea fără lume,

Mă duc în sat ca să privesc gutui,

Să văd cum hornurile încep s-afume

Cu fumul cald un cer al nimănui...

Și tai copaci și scriu pe frunze moarte

Și îți urez să fi iubit și sănătos

Cândva aceste frunze în alte vremuri, poate

Vor învia din nou ca trupul lui Christos!

De-atâta pandemie ni-s tâmplele prea grele

Credința se mai vinde, dar dragostea nicicând

De nu te-oi mai vedea, ne-om întâlni în stele

Dar până la plecare te voi purta în gând!

Primește între ape și mica mea scrisoare

Trimisă pe o frunză și fără să te-ncrunți

Să știi că toamna asta, parfum încă mai are

Și te iubește-un frate de dincolo de munți!

(Poezie scrisă de LiviuS: 03.10.2021.,foto-internet)

Înger de toamnă

Cândva, demult
în veşnicii divine
Dumnezeu a creat toamna
şi-a văzut că e bine!


Apoi a luat un înger
l-a pus pe vânt
i-a dat toate culorile toamnei
în traistă
şi l-a trimis pe pământ!


Cândva, demult 
în veşnicii divine
Dumnezeu a strâns norii
pe munţi, văi şi coline
a făcut ploaia, ceaţa şi bruma
şi-a văzut că e bine!


Apoi a luat un înger 
şi l-a trimis pe vânt
cu toate bogăţiile toamnei
în traistă
din nou pe pământ!


Acum îngerul e aici
pe pământ
sub privirile noastre nătânge
şi nu înţelegem
cum în fiecare toamnă
coase şi strânge 
să-şi facă aripi
aripi din frunze
lacrimi şi sânge!


La mulţi ani, sănătoşi şi frumoşi, frate de peste munţi!