Tăcerea unui miel...
E zgomot în piaţă
un zgomot absurd
şi fiecare-şi strigă preţul,
colaci,făină,ouă şi miei
veniţi să luaţi --
căci azi e mai ieftin!
"Vă rog, domnule,
cât să vă dau,
pe mielul cel sur
şi parcă bezmetic?!
sau pe cel alb
cu dispreţul pe faţă
de parcă-ar înţelege,
nebunii din piaţă?!
Tăcere în piaţă
nu-i nimeni...şi plouă
şi mieii sunt morţi--
şi sângele scurs;
doar eu mai port
dispreţul pe faţă
şi simt cum se naşte
în timpane adânc
tăcerea --
unui miel de Paşte...
(Poezie scrisă de LIVIUS- 07.05.05)
3 comentarii:
ni tu, ce frumooos
:)) merci sufletel:)
Aproape totdeauna plâng când îți citesc postările... aproape totdeauna plâng , dar un plâns cu nădejde, nu un plâns disperat. Am ajuns să cred că.....LACRIMA ESTE REZULTATUL REZONANȚEI A DOUĂ INIMI!!!!
Încă o dată. cu lacrimi în ochi de fericire că te am, de bucurie că exiști , de veselie că suntem, îți urez LA MULȚI ANI!!! Cred că și Dumnezeu , acum, are lacrimi în Ochii Lui Albaștrii. Lacrimi de împlinire!!!!
Trimiteți un comentariu