sâmbătă, 23 iunie 2012

Vers fără rost


Un fluture de noapte
îmi mângâie tâmpla
iar un stilou aiurit
îmi curge prin vers
şi versul e gând
şi gândul e umbră,
şoptesc către îngeri:
eu încă, iubesc!

Te iubesc şi acum
chiar dacă,
gândul tău la mine
e un balon de săpun
ce se sparge tăcut
în braţele primului venit
ce dispare dimineaţa
în viaţa-i încâlcită
şi plină de fum...

Aripi de fluturi
îmi curg pe la tâmple,
alegerea ta
îmi curge prin vers,
la mine în casă 
se creapă de ziuă
şi versul mai strigă:
te iubesc!

Of, şi vei ramâne aşa
cum vrei ori cum ai fost...
şi voi rămâne aşa
cum veşnic am fost
singur, trist şi fără rost...

(Poezie scrisă de LIVIUS.,22.06.2012)

Un comentariu:

Anonim spunea...

gandul meu ramane la tine iubite Zeu,iar lumea mea ingheata si se cufundan bezne nepatrunse cand fata se-ntoarce si priveste indarat .
sa nu uiti ca te ador in fiecare clipa si inima din piept ti-o las ca suvenir.