Şi boabele cad prin recele vânt,
Bunica pe-aici m-ai cântă în şoaptă,
Cu glas de lumină şi fir de cuvânt.
E toamnă-n Ardeal şi via se stoarce,
Ne plâng strămoşii în cana de lut,
Bunica-i un zeu lângă sobă şi toarce,
Fir de lumină şi de început...
Veniţi să culegem nectarul din vie,
Aici e coaptă munca sădită pe deal
Iar mustul să curgă şi dulce să fie,
Aici în bătrânul şi tristul Ardeal !
Azi nu mai zdrobim ciorchini în picioare
Şi nu strângem mustul în vase de lut,
Bunica a plecat demult la culcare,
Prin raze de soare, Ardealul e mut...
Ningând peste mine şi toamna va trece,
Ardealul adoarme sub brumă şi plânge
Iar casa bunicii e tristă şi goală,
Afară -- îngheaţă ciorchinii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu