-Te iubesc!
-Cum?
-Aşa...
ca şi cum, ai fi doar a mea
te iubesc
cum iubesc ploaia şi morţii
cum iubesc soarele
şi zgomotul pieţii!
-Te iubesc!
-Cum?
-Aşa...
ca şi cum, ai fi doar a mea
te iubesc
cum iubeşte fulgul de nea
tremurand, palma mea!
-Te iubesc!
-Cum?
-Aşa...
ca şi cum
ca şi când
aş pleca...
(Poezie scrisa de LiviuS-03.06.2012)
5 comentarii:
ma uimesti , ca in totdeauna.
cit de frumos...e neobisnuit sa iubesti moartea, dar, pina la urma, ea nu e doar o trecere in nefiinta, ci o alinare, inceputul unui nou inceput
Uneori ma uimesc si pe mine:)))
Nimeni nu a demonstrat ca Moartea e finalul...pana la proba contrarie eu voi crede intr-un alt inceput...
super...esti original
sper sa fiu...
Trimiteți un comentariu