Flori de portocal
lui Lucian Dumbravă
Eu singur,
tu -- poate singur
ne mai târâm
încet prin lume
sperând, cândva,
că va rămane
din noi un gând
sau poate-un nume!
Eu îmi plimb gândul printre oameni bizari
Şi prea speriaţi că vine-un mâine,
Azi, copiii toţi sunt oameni mari
Şi nu mai văd nici o minune...
Iar gândul tău poate se plimbă,
Sub flori de portocal, atente
La gândul tău din altă limbă
Şi nu-nţeleg stafii absente...
Aici la fel, meschin e-n toate,
Mai dărâmăm câte-un spital
Iar oamenii se trag spre sate,
Să moară-ncet, trist şi banal!
Acolo, poate-i altă lume
Cu gust dulceag de portocal
Acolo poetul, e poet pe bune
Nu ca aici -- debil mintal!
Of, şi bune-aş vrea
să-ţi fie toate,
un vers
iţi mai trimit pe val
iar înapoi,
dacă de poate
să îmi trimiţi,
flori albe,
dintr-un --
portocal...
(Poezie scrisă de LIVIUS-august 2011)
4 comentarii:
O poezie gingașă, frățioare. Mă bucur că ai în jurul tău oamenii pe care-i meriți. Și pt că se apropie sf Nicolae, și pt că mă chema odată Nicolae, cu vre-o 8 zile înaintea lui, îmi permit sa-ți fac acest cadou, stângaci, e drept, dar este pârga mea, plină de simboluri și vibrații. și o dedic ție și amicului tău căruia tu i-ai dedicat , la rându-ți aceste versuri . Cu prietenie și îmbrățișări, de la al tău frățior....
http://www.youtube.com/watch?v=6vYVbJyTQ-4
O ce surpriza placuta....mustumesc!
Da e bine ca il am ,ca te am...si poate r bine ca la randul lor si altii ma au pe mine...
de fiecare data te citesc cu admiratie si enorma placere....imi place blogul tau
Ms Ionela si mie imi place al tau...sensibil...
Trimiteți un comentariu