vineri, 15 martie 2013

Înger cu aripi de lut

Cândva,
demult
eu am avut un înger
cu aripi de lut...

Stătea în vitrină
atât de tăcut
încât niciodată
nu am îndrăznit
să îi tulbur liniştea
cu un simplu
salut!

Nu l-am rugat 
niciodată, nimic!
Îmi plăcea să-l privesc
cum stă tăcut
purtând pe umerii lui
două aripi de lut...

Dar într-o noapte
poate sătul
de viaţă,vise sau moarte
în liniste
şi-a luat zborul
şi s-a frânt pe parchet
în cioburi de lut!

Azi,
după atâta timp
cu visele mele
şi la fel de tăcut
mi-aş lua şi eu zborul
spre ceva
cu aripi de lut...

Dar oare,
pe mine cine mă priveşte
şi mă crede un înger tăcut
şi în ce noapte ciudată
m-oi sparge 
în bulgări de lut?

În urma mea
cine v-a şoptii
cândva,
demult
eu am avut un înger
cu aripi de lut?!


(Poezie scrisa de LiviuS-02.03.2013)

Niciun comentariu: