am găsit dimineaţa,
trei picuri de rouă.
Iar eu, grăbit de iubire
doream să ţi-l aduc, iubito
să-ţi pun puritatea în palme
ca nu cumva
Soarele
să sufoce aceşti bobi de rouă
cu dragostea lui de Pământ
şi să-i prefacă în mărgele de sare!
Gonind prin soare şi vânt
am ajuns la tine
în mână ţinând strâns
un trandafir ofilit
şi trei mărgele de sare...
Azi iubito,am luat o lalea
având cupa plină de rouă
şi gonind prin soare şi vânt
am vărsat mărgele,
tremurând
în iarba uscată de soare
şi-mi părea aşa...
într-un zgomot absurd
că sună a bulgări de pământ
căzuţi pe un sicriu de ceară...
Au mai rămas picuri de rouă
dar tu,
tu mă priveai din neant
şoptindu-mi să ud trandafirul
din umbra unei cruci de piatră.
Iar eu, of Doamne, cât am fugit
că Soarele cu dragostea lui de Pământ
n-a putut
să-mi prefacă roua
în cristale de sare!
Şi parcă...
eram într-un fel fericit
c-am udat trandafirul
cu trei picuri de rouă
dar, Doamne --
ce târziu am venit!
5 comentarii:
Am devorat această poezie. De muult așteptam noutăți, și acum atât de hulpav am citit... În numele tău stă viața, și scrii atât de frumos despre ea!... că nici moartea nu mai e amară privită așa... prin privirea ta...
imi aduci aminte de alta poezie cu moartea:)
cred ca ar trebui sa scriu si altceva ca se eperie lumea fratioare
merci de laudele mai putin meritate:)
Am regasit in versurile tale puterea de a mai spera, de a mai cersi de la viata inca un gram de vointa. Frumoase versuri, m-au oxigenat cu emotii pozitive :)
am numai cuvinte de lauda
Merci Ionela:)
Trimiteți un comentariu