luni, 4 noiembrie 2013

Scrisorile

ScriSoare din Apus

Scriu măicuţă scriu, scriu din Târgu-Mureş,
Să ştii pe-aici e jale şi mult rău curge-n iureş
Îţi scriu cu sânge plâns şi pana azi mi-e frântă
Îţi scriu în limba-n care şi zeii mai cuvântă !

Pământul strămoşesc 'ieri' l-au furat străinii,
Spre limba românească 'azi' îşi amuţă câinii
Şi cei ce-au fost români acum se cred 'puţini'
Iar de cântăm noi Imnul spun ca suntem şovini!

De spunem ''bună ziua'' pe strada ţării sparte,
Suntem priviţi cu ură sau chiar loviţi de moarte,
Ne spune să votăm un 'DA' şi să murim
Dar nu ne dau măicuţă, nici cruci la ţintirim!

Ne scot afar' din case din şcoli şi din spitale
Şi spun că suferim, cu toţi de grave boli mintale,
Ne spun şi verde-n faţă:''vrem drepturi pentru noi,
Aici în ţara voastră, noi vrem mai mult ca voi !''

Acum închei măicuţă căci haita stă la pândă,
Rasişti şi xenofobi ori extremişti să prindă
Dar ei sunt toate-acestea iar scrisul mi-e real
Şi nu uita măicuţă, noi plângem în Ardeal !

ScriSoare către Apus

Scriu băiete scriu îţi scriu din Bucureşti,
Unde domnesc toţi ''regii'' din neamul cel iubeşti
Îţi scriu ascunsă-n mine şi inima mi-e frântă
Îţi scriu în limba-n care şi zeii mai cuvântă !

De ce să plângi copile că doi comandă zece
Că spun în ţara noastră:''să plece toţi, să plece''?!
Eu ştiu ceva copile ce un bătrân mi-a spus:
''Că soarele răsare, mereu de la apus !''

Când însăşi viaţa trece, un iureş nu va trece?
Iar în otravă scumpă tot ei or să se-nece...
Dar alţii-s răi copile cei mândri din nevoi,
Sunt mândri ca păunii de mită şi noroi...

Şi sunt români! Şi asta cu mult mai rău mă doare,
Drogaţi şi alcoolişti, femei fără valoare,
Meschini şi plini de ură cu suflete de fier,
Pot fi mai condamnabli străinii care cer?!

Acum închei copile căci fraţii stau la pândă
Vor banii din poşetă şi haina să mi-o vândă
Dar este-un Zeu în stele iar un bătrân mi-a spus:
''Că soarele răsare...mereu de la apus...''


(Poezii scrise de LiviuS-11 nov 2003)

4 comentarii:

ionelabejenaru spunea...

Esti talentul genial intruchipat!
Demult n-am mai simtit asemenea satisfactie, admiratie si bucurie dupa lecturarea unei poezii

Livius spunea...

Ionela...cuvinte mari pt un om mic:)
Dar sunt bucuros ca ti-am produs o tresarire in suflet cu aceste versuri:)Ms

ionelabejenaru spunea...

Un om mic are un suflet mic, sau n-are suflet deloc. Un om mare are un suflet mare si ma bucur ca pot vedea dimensiunile lui in poeziile tale.
Poate crezi ca exagerez...si eu as crede la fel, dar mie pur si simplu imi place ,,Poezia,, si blogul tau

Livius spunea...

Ei:) acum nu intru in polemica cu tine, dar si un om mic poate avea un suflet mare:)
Si nu, nu cred ca exagerezi.Ma bucur ca iti place poezia si ca scrii si mai tare ma bucur ca iti place blogul meu;)