Demult

Demult, foarte demult
într-o altă eră
o era cu case de lut
m-am născut fără să plâng
doar ţipând,
după mumă !

Demult, parcă demult
am avut ochii albaştrii
şi părul de aur
iar părinţii mei 
erau oameni
scoborâţi de pe aştrii !

Da, demult, tare demult...
Acum ochii îmi sunt cer
iar părul de aur
argintat
ca  un gând nechemat
dintr-o rază de lună !

Cândva, voi nu ştiţi
dar într-o altă eră
voi fi o casă de lut
cu o simplă fântână
ţipând tăcut 
după mumă !

(Poezie scrisă de LiviuS-08.10.2013)