Ce liniştit e pământul în noapte,
Miroase livada a fructe ce-s coapte,
Iarba e crudă şi e rouă...
În gândul meu începe să plouă...
Prin faţa mea, atât de firesc,
Trec cete de îngeri şi văd cum le cresc
Aripi de fier pe umerii goi
În suflet au lacrimi şi-n vene război...
Şi plouă şi plouă pleiadă de stele,
Pline şi goale, uşoare şi grele,
Pline cu piatră ori pline cu gaz
Zâmbind ameţit ori urlând de necaz...
Şi aripi de fier şi săbii de foc,
Comete şi lavă şi-atât nenoroc,
Cad stele, cad stele pe oameni arzând
Planeta e-n foc -- vom murii în curând...
Potopul e crimă şi visul pedeapsă
Cad stele pe oameni, cad stele pe casă,
Îngeri de foc din visele mele
De ce cad stele, de ce cad stele ?!
(Poezie scrisă de LiviuS - 21.06.2014)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu