Oameni de zăpadă

Atâta zăpadă cade pe geam
Şi atâta alb cade pe tâmple,
Atât de săraci murim an de an,
Aşteptând ceva să se-ntâmple...

Atâţia brazi, atâtea globuri,
Atâtea luminiţe-n casă,
Atâtea vise mor în cioburi,
Crezând că unora le pasă...

Dar nimeni nu mai vrea lumină
Haotic stau becuri pe-afară,
Pe stâlpi stau moşi cu traista plină
Şi cerşetorii mor prin gară...

Nu! Nu condamnaţi acum
Pe cei ce au visat o viaţă,
Că e poet...ori e nebun
Azi, toţi devin statui de gheată...

Şi alţii vor privi pe geam,
Spre-atâta alb ce stă să cadă,
Subit murim, an după an,
Noi simpli oameni de zăpadă...

Poezie scrisă de LiviuS-25.11.2014