Mereu dansăm acest tangou
Pe marmura rece şi goală,
Şi-avem şi luna în cavou
Cu ochii trişti şi chip de smoală!
Atâtea veacuri am dansat
Sub lumânări seară de seară,
Încât eu cred c-am consumat,
Un continent întreg de ceară!
Am fost cândva, suntem şi-acum,
Acelaşi cuplu pe vecie
Şi consumăm lumini şi fum,
Şi numai noaptea ne mai ştie...
Ne-au înţepat în viaţă toţi
Şi ne-au crezut păpuşi cu fire,
Dar a trecut...şi suntem morţi
Însă iubirea...e iubire!
Iar cântă greierii de seară
Şi luna intră în cavou,
Sub lumânări din albă ceară,
Îmbrăţişaţi, dansăm, tangou...
(Poezie scrisă de LiviuS-25.04.2014)
2 comentarii:
Frumoase versuri !...Felicitări !...
O rugăminte : scoateți controlul introducerii comentariilor cu textul de control...e inutil și greoi, mulți renunțând să mai pună comentarii din comoditate !...Mulțumesc !...
frumos...
Trimiteți un comentariu