Mereu dansăm acest tangou
                                              Pe marmura rece şi goală,
                                              Şi-avem şi luna în cavou
                                              Cu ochii trişti şi chip de smoală!
                                              Atâtea veacuri am dansat
                                              Sub lumânări seară de seară,
                                              Încât eu cred c-am consumat,
                                              Un continent întreg de ceară!
                                              Am fost cândva, suntem şi-acum,
                                              Acelaşi cuplu pe vecie
                                              Şi consumăm lumini şi fum,
                                              Şi numai noaptea ne mai ştie...
                                              Ne-au înţepat în viaţă toţi
                                              Şi ne-au crezut păpuşi cu fire,
                                              Dar a trecut...şi suntem morţi
                                              Însă iubirea...e iubire!
                                              Iar cântă greierii de seară
                                              Şi luna intră în cavou,
                                              Sub lumânări din albă ceară,
                                              Îmbrăţişaţi, dansăm, tangou...
(Poezie scrisă de LiviuS-25.04.2014)


2 comentarii:
Frumoase versuri !...Felicitări !...
O rugăminte : scoateți controlul introducerii comentariilor cu textul de control...e inutil și greoi, mulți renunțând să mai pună comentarii din comoditate !...Mulțumesc !...
frumos...
Trimiteți un comentariu