Vreau când cerul se umple de plumb
iar soarele se ascunde în grote cereşti,
un fulger să spună că 'ieri' a-nceput --
să fie lumină !
Când oamenii spun că-s urât şi nebun,
când vorbele lor mă-ndeamnă spre ură,
mă rog plângând peste gânduri de lut --
să fie lumină !
Vreau când cerul se umple de plumb
şi calc împăcat; înapoi spre morminte
vreau, în lumea în care mă duc --
să fie lumină !
3 comentarii:
Aceleaşi versuri sublime cu care deja m-am obişnuit cu toate că te-am "descoperit" destul de recent.
Este extraordinară îmbinarea dintre intunericul cerului de plumb (a morţii cum pricep eu) şi lumina vieţii renăscute...
frumos....tu aduci, de fiecare data, putina lumina in sufletele noastre
Te redescopăr uimit, frate unic al meu, același om sensibil. Splendid mesaj. Cu siguranșă dincolo vei primi lumina pe care aici ne-o reverși în suflete.
Trimiteți un comentariu