Sunt însetaţi şi morţii ce dorm fără pereche
Prin colţ de cimitir, prin cimitire sumbre,
Uitaţi de toţi cei vii, plutind ca nişte umbre!
De ce nu ninge Doamne, pe la copii-n ogradă?
Ar ridica cetate şi oameni de zăpadă,
Iar râsul lor cel pur, ar gâdâlii şi cerul
Din inimi ne-ar topii de-atâta râs şi gerul...
De ce nu ninge Doamne prin sate şi oraşe
De ce-i atât noroi şi vise prea golaşe?
Din albul bărbii tale, mai dă-mi încă o veste
Că va cădea zapada şi-oi devenii poveste...
Un comentariu:
A nins in Iarna Ta cu fulgi de amintiri in cele din urma.Alb si curat,ca gandurile tale.A nins Lumina,a cazut speranta,din ceruri deschise pentru un nou inceput...
Trimiteți un comentariu