În prima cameră pe dreapta

Când mi-e dor
cobor în mine
adânc
şi bat la poarta inimii mele
cu un fior tomnatic de gând
-Cine e, om bun?
-Sunt bun!
-Atunci intră!
-Pe cine cauţi?
mă întreabă o globulă pitică
-Îmi caut iubirea
am pierdut-o 
şi vreau să o revăd
-E în prima cameră 
pe dreapta
sărut-o
şi las-o să doarmă!
-Dar vreau să o iau cu mine
mi-e prea dor de ea
-Îmi pare rău 
nu poţi
iubirea e eternă
şi tu eşti muritor...
Tic-tac tic-tac
-Cine e, om bun?
-Nu...
-Intră 
a patra cameră 
pe stânga
-Ce e acolo?
-Bunătatea
umpleţi sacul şi du-te!
-Dar eu
eu am venit să îmi văd iubirea
mi-e atât de dor de ea
-Atunci ştii
e aici în inima ta
şi mereu va fi
în prima cameră
pe dreapta!

(Poezie scrisă de LiviuS-31.08.2015-poze-net)

POVESTE MACABRĂ

O cucuvea îmi cânta
pe umărul meu stâng
pe dreptul 
stă o buhă
şi-mi spune un descânt
Prin noaptea cea de sticlă
călcăm spre un mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...
Călcând pe umede morminte
şi cruci din putred lemn
se-aude o poveste 
venită din infern!

-Bună seara, iubito
sunt eu poetul cel nebun
nu plânge,te scot, te scap
îţi sap mormântu'-acum!

-Of nu săpa iubite
opreşte-te!
te rog...
acum sunt putrezită
şi viermii încă rod...

-Vai ce grotesc iubito
tu crezi că eu nu ştiu
că tot ce e în lume
nu moare
ci veşnic este viu?!

Uite
ţi-am adus şi flori
dar le luăm acasă
s-avem de sărbători
când vom cina romantic
cu flori şi lumânări...

Săpatul este gata
sicriul ud-afară
dar mut este băiatul
văzând cum viermii ară,
aude-n mite-acum
doar clopote de lemn
şi-n jurul lui se-nvârte
toţi dracii din infern...

Stând
pe crucea fostului mormânt
o cucuvea şi-o buhă
privesc cum viermi ară
în trupul cel de humă
a bietului nebun;
el doarme-n fundul gropii
al noului mormânt
cu flori uscate-n mână
şi lumânări de plumb...

(Poezie scrisă de LiviuS-26.07.2003.,foto-internet)

Cămaşa ta neagră

Ce mai face cămaşa ta neagră?
Sper că o păstrezi în dulap şi acum...
Mai miroase a mine ori miroase a fragă,
Ori încă poate miroase, a beci şi a fum?


În clubul de noapte cu lumini colorate
În beciul de curve şi oameni mai buni,
Cu drag aş purta-o pentru o ultimă noapte
Şi lumea să zică ce cuplu, ce iubiţi, ce nebuni!


Ce mai face cămaşa ta neagră?
Mai miroase a mine, mai miroase a fum?
Păstreaz-o te rog şi aşteaptă-mă-n gară,
Am să ţi-o cer iubito pentru ultimul drum!

(Poezie scrisă de LiviuS-26.08.2015.,poze-internet)

Să plece !

Mi-a devenit şi perna piatră
Şi focul mi s-a stins în vatră,
Azi inima-i atât de rece,
Să plece îngerii, să plece!


Mi-e patul gol şi perna tare
Şi-n vise mă visez în stare,
Că pot să mut munţii din loc
Şi cerului să îi dau foc!


Dar, din vis spre un real cobor
Cu pasul meu de muritor,
Şi-mi dau seama că n-am contat
Şi lumea mea se face praf!


Şi-ntreaga lume-mi pare spartă,
Eu devenind un om de piatră
Azi nu mai pot nici să iubesc
Dar nici să mor, nici să trăiesc...


Prin casa mea încă mai trec
Stafii cu gust de gheaţă sec,
E-atâta praf şi mult prea rece...
Să plece îngerii, să plece!

(Poezie scrisă de LiviuS-02.08.2015.,foto-internet)

EU ŞI BACHUS

Tu nu m-ai iubit niciodată
mi-ai sărutat picioarele
pentru a mă face Zeu
ştiai că ai să pleci la altul
şi eu
voi renunţa la ambrozie
şi mă voi înfrăţii cu Bachus
pentru a uita că mi-e greu


Tu nu m-ai iubit niciodată
mi-ai sărutat ochii
şi ai plecat cu altul
de atunci când privesc în Olimp
nu mai înţeleg rostul
acestor tronuri de aur
pe care stau Zei singuri
trişti şi cuminţi


Tu nu m-ai iubit niciodată
dar nu e nimic
am să îl invit pe Bachus
la masa mea de argint
şi vom bea din cupe amare
că prea am devenit
muritori în divin
şi nu putem uita
că iubim!

(Poezie scrisă de LiviuS-24.06.2015., foto-net)

AŞTEPTARE

Tu aştepţi şi eu aştept
şi nimic nu se întâmplă
parcă-ntregul univers
între noi se mai frământă...



Şi din huma asta moale
ce ne-nconjură mereu
ne vom regasi o dată
chiar în piept la Dumnezeu...



Tu vei râde ca nebuna
eu voi râde -- sunt nebun
şi ni se va şterge urma
de pe-al vieţii val de fum...


 Tu aştepţi şi eu aştept...

(Poezie scrisă de Liviu Simihaian-13.o5.2o15.,foto-net)

BEŢIV

S-a terminat şi vinul
s-a terminat şi berea
spre casa mea de humă
cu pas grăbit mă-ndrept
copacii intră-n mine
borduri îmi pun tot piedici
şi vântul mă întreabă:
aşa-i că mai iubeşti?


Parcate-n trotuare
maşini ce dorm în noapte
mă sprijină spre blocul
în care locuiesc
mai latră o alarmă
în liniştea de ceară
şi vântul îmi şopteşte:
aşa-i că mai iubeşti?


Şi plâng şi râd
şi port în mine-o ciudă
că locuiesc chiar sus
la ultimul etaj
mă ţin de balustradă 
pe-aceste scari urâte
şi-n mine urcă gândul:
aşa-i că mai iubeşti?


Un pat mă prinde-n braţe
cu perna lui de piatră
încerc să uit de vânt
şi să adorm şi eu
afară o alarmă
la alt beţiv mai latră
şi parcă se aude:
aşa-i că mai iubeşti?


Alarma tace-n noapte
copacii sunt de ceară
beţivul 
se sprijină cu mâna
de o maşină mov
se-apleacă spre o roată
şi-ncepe cu o ocară:
taci...
tu mergi
nu eşti ca mine
o roată de rezervă...
taci...
dar unde naiba-i
blocul meu?

(Poezie scrisă de LiviuS-22.o6.2o15 la o3.45...foto-net )